Zilele acestea pe intreg mapamondul s-a sarbatorit Ziua Mondiala a Apei. In timp ce Organizatia Natiunilor Unite cauta solutii disperate la probleme insurmontabile, precum managementul deficitului de apa sau desertificarea planetei, specialistii din Banat nu reusesc sa gestioneze o chestiune simpla: mentinerea curateniei pe canalul Bega. Sticle de plastic, deseuri textile, moloz sau chiar aparatura casnica deteriorata pot fi adesea vazute prin stufarisul inalt de doi-trei metri, crescut necontrolat la malul apei. Mai mult decat atat, nefiind dragat constant, canalul a inceput sa se ingusteze vizibil, asa incat stuful a reusit sa se fixeze in malul aproape pietrificat. Directia Apelor Banat se plange ca cei 6-7 oameni de cati dispune institutia nu pot face fata salubrizarii permanente a Begai. Imaginea canalului, termen care prin definitie presupune un curs de apa indiguit si drenat, e jalnica. Toate acestea pot fi vazute, nu la periferie, ci chiar in zona centrala a urbei. In special intre podul de la Autogara si podul Michelangelo. In vreme ce gunoaiele menajere au ajuns sa sufoce albia raului ce traverseaza capitala Banatului, institutiile statului isi paseaza una alteia responsabilitatea salubrizarii malurilor Begai. Primaria Timisoara s-a spalat pe maini si a "decretat": malurile si luciul de apa nu sunt treaba municipalitatii, ci doar falezele. Asa ca… dupa noi potopul! Directia Apelor Banat ii contrazice, insa, pe edili. In tot acest timp mizeria creste vazand cu ochii. Doar puscariasii mai fac din cand in cand curatenie si… cam atat. Lipsa de civilizatie a unor indivizi face ca scenariul sa se repete obsedant. Dimensiunea nesimtirii unor semeni, dar si neputinta autoritatilor, este cel mai elocvent masurata la ecluza de la Sanmihaiu Roman. Acolo este colectata murdaria pe care undele Begai o aduna pe intregul sau traseu. O remorca de gunoaie – aceasta este unitatea de masura a lipsei de civilizatie si bun simt. Masurile coercitive lipsesc aproape cu desavarsire. Or, civilizatia occidentala s-a conturat si se conserva tocmai in baza unor astfel de masuri si a unor legi clare, care se si aplica. Culmea! La noi, Garda de Mediu nu are competente pe canalul Bega. Directia Apelor Banat mai amendeaza din cand in cand cate o comuna prapadita, care nu-si curata apa si malurile. Primaria Timisoara are regim preferential. Nu a primit nici o amenda pentru mizeria care ne ucide raul. Un vechi proverb romanesc spune cam asa: "Copilul cu doua doici ramane fara lapte". In conditiile in care Bega are, iata, doua moase care-si paseaza responsabilitatile, batranul canal emblematic pentru urbe si judet risca, nu sa piara de inanitie, ci sa se transforme intr-o imensa groapa de gunoi… curgatoare.
