Spectatorii sibieni au avut ocazia sa vada, duminica seara, pe scena Teatrului National „Radu Stanca”, spectacolul regizat de Silviu Purcare-te – „Asteptandu-l pe Godot”. Textul lui Samuel Beckett a fost (su)pus de Purcarete intr-o forma proprie.
Estragon (Constantin Chiriac) si Vladimir (Virgil Flonda) stau, in sen-sul adevarat al cuvantului, sub un copac suspendat in aer, intr-un decor ciudat, alcatuit din tevi si plastic, care poate aduce cu orice vrea spectatorul: de la ramasitele unei fabrici pana la un colt „linistit” si pustiu dintr-un parc, in care oamenii isi lasa pantofii care ii strang, pentru a-i regasi a doua zi cu un numar mai mari si numai buni de purtat. Vladimir si Estragon, doua personaje tragice, dar extrem de simpatice, sunt dependente unul de celalalt, au amintiri complementare si par, sau chiar sunt, usor manipulabili din cauza naivitatii lor afisate.
Asteptarea lui Godot (care nu vine, dar uneori isi trimite cate un sol, pentru a arata ca exista) ii paralizeaza, ii imobilizeaza. Dialogurile dintre ei nu pacalesc textul lui Beckett, ci il valorizeaza. Un element mai putin vazut este prezenta sufleurului Sanda Anastasof chiar pe scena, la o masa.
De remarcat este si prestatia celorlati doi actori „principali”: Pali Vecsei (Lucky) si Cristian Stanca (Pozzo). Primul, unul dintre tinerii actori foarte talentati ai teatrului sibian, reuseste pe deplin sa confirme increderea pe care i-a aratat-o Silviu Purcarete.
De altfel, calitatea spectacolului aflat la a doua reprezentatie a facut ca sala Teatrului National „Radu Stanca” sa devina neincapatoare pentru zecile de tineri care au asteptat minute in sir la casieria institutiei cu gandul de a „prinde” in ultimul minut un loc neonorat de altcineva.
