Românul Ion Ţiriac (71 de ani) şi campionul german Boris Becker (43 de ani), fost număr 1 în tenisul mondial, au fost nedespărţiţi vreme de 10 ani, între 1984 şi 1994, când au format un cuplu manager- sportiv ce părea indestructibil. În toată această perioadă, cei doi au fost vecini la Monte Carlo, unde Ion căpătase obiceiul de a se uita cu telescopul la femeile care făceau plajă, potrivit ziarului Libertatea.
În cartea sa autobiografică, „Jucătorul” (2004), ce urmează să apară şi în România, fostul as german aminteşte secvenţe din viaţa petrecută alături de managerul său român, cu care se retrăgea, în pauzele dintre turnee, în Raiul din Monte Carlo. În afara antrenamentelor, orele erau umplute cu lungi discuţii, purtate de obicei pe terasa luxosului apartament al lui Ţiriac. „O parte importantă din viaţa mea s-a consumat în casa lui Ţiriac. Pe terasă, acolo unde sora lui ne servea mereu cafeaua, vorbeam despre orice: Dumnezeu, tenis, Hitler, caviar, copii şi, cel mai fascinant subiect, viaţa sa într-o ţară comunistă”, îşi aminteşte Becker într-un capitol al volumului de memorii. Germanul dezvăluie că managerul său avea un tabiet ciudat.
Singurul student cu motocicletă
„De la balconul casei lui Ţiriac din Monte Carlo spiona frumuseţile care stăteau la plajă prin telescopul pe care l-a instalat chiar el. În special cele tinere sunt pe gustul lui Ţiriac. Pe femeile de peste 30 de ani le consideră deja bătrâne. Aşa gândea, cel puţin, până să împlinească 60 de ani”. Însă Becker a fost sedus de harul de narator al actualului miliardar român.
„Mi-a povestit despre tatăl său, proprietar de magazin în Braşov. A murit când Ion avea doar 11 ani. Şi despre mama sa, aproape oarbă, care, în ciuda unei educaţii limitate, era incredibilă la făcut calcule. «Aduna în minte mai repede decât un calculator», mi-a mărturisit Ţiriac”, scrie Becker, care a fost fascinat de viaţa mentorului său în România comunistă. „«Am fost unul dintre privilegiaţi », mi-a mărturisit Ţiriac despre acele vremuri. La facultate, a fost singurul student căruia i s-a permis să aibă o motocicletă, urmată de o Skoda de culoare roşie. În 1969, după ce câştigase 19 meciuri în turnee, Ion şi-a cumpărat primul Mercedes. A plătit pe el 4.950 de dolari, cât câştigase într-un an”.
Câştiga 25.000 $ pe lună în 1974
Becker îşi reaminteşte şi cum i-a mărturisit Ţiriac că a descoperit că are talent pentru afaceri. „În Statele Unite, campionatul de tenis pe echipe devenise tot mai atractiv, iar Ion a înţeles că poate să câştige bani frumoşi.
În 1974 era antrenor- jucător la clubul Boston Lobsters, unde primea 14.000 de dolari pentru trei luni. Salariul îi fusese negociat de impresarul său, dar Ion nu era deloc mulţumit. Aşa că şi-a renegociat contractul de unul singur, obţinând 75.000 de dolari pentru aceeaşi perioadă. A fost momentul în care a realizat că are simţul afacerilor”.
Pariu pe însurătoare
În autobiografia sa, Becker (43 de ani) dezvăluie lucruri neştiute despre managerul său român, alături de care a ajuns celebru şi bogat. În timpul şederii la Monte Carlo, Becker s-a îndrăgostit de Benedicte Courtin, fiica şefului poliţiei din Principat. Germanul, care pe atunci avea 20 de ani, îşi aminteşte că Ţiriac nu a fost de acord cu relaţia lor. „«Nu este pentru tine», mi-a zis Ion. Povestea noastră de dragoste a mers însă bine, iar Ţiriac era convins că o să mă însor în 2-3 ani. I-am zis că nu o să o fac înainte de a împlini 25 de ani. Am făcut pariu pe o maşină. Nu m-am însurat, aşa că am câştigat. Ţiriac mi-a oferit unul din multele sale Ferrari, dar eu am ales un Mercedes Cabriolet, model 1969”.
În audienţă la Papă
Altă întâmplare de care aminteşte Becker: „Ţiriac a aranjat o audienţă la Papa Ioan Paul al II-lea. Ion e un om evlavios, şi când m-a întrebat dacă vreau să-l întâlnesc pe Papă i-am zis: «Sigur, de ce nu?». Mi-am luat racheta cu mine, să mi-o binecuvânteze. Lumea a interpretat asta ca pe o reclamă făcută sponsorului Puma. Cât de inocent eram atunci!”.
„Becker a fost mai important decât fiul meu”
În cartea lui Becker sunt două capitole care sunt scrise de altcineva decât personajul principal: mama germanului şi Ion Ţiriac.
Sub titlul „Un gust amar”, Ţiriac rememorează relaţia emoţională cu Becker, dar şi momentul dur al despărţirii. „Boris Becker a avut prioritate în viaţa mea. A fost mai important decât propria mea familie, chiar decât propriul meu fiu. Nu o să uit niciodată cei 10 ani petrecuţi alături de el. Sunt o parte importantă a vieţii mele. După atâta vreme, am început să avem păreri diferite despre sponsori sau despre antrenamente”.
„Ne certam tot mai des. Era tot mai evident că Boris dorea să fie liber, de aceea avea nevoie să se distanţeze de mine. Mi-a spus-o în faţă: «Ion, tot ce am realizat până acum e mulţumită ţie. Dar a venit vremea să ne despărţim. Uite aici hârtiile, semnează-le». L-am întrebat: «Nu putem să bem întâi o bere şi vorbim după aceea?». M-a privit rece şi mi-a zis. «Înţelegerea noastră s-a încheiat». Ne-am reîntâlnit la înmormântarea tatălui său”.
L-a făcut numărul 1 mondial
Becker nu împlinise 17 ani când Ţiriac l-a luat sub aripa sa. Ghidat de român, Becker a făcut senzaţie în tenis, câştigând în 1985 turneul de la Wimbledon, la 17 ani şi 7 luni, pe care l-a acontat apoi de alte două ori, în 1986 şi 1989.
Tot sub manageriatul lui Ţiriac, Becker şi-a adjudecat US Open (1989) şi Australian Open (1991), devenind numărul 1 mondial în decembrie 1991.
După despărţirea de Ţiriac, Becker nu a mai câştigat decât un singur turneu de Mare Şlem, Australian Open, în 1996, retrăgându-se apoi în 1999. În toată cariera, Becker a câştigat peste 25 de milioane de dolari numai din tenis.
