Preşedintele ia distanţă faţă de premier pentru a-l putea pune la colţ nu doar în ţară, ci şi în afară, iar ruperea acordului de pace dintre cei doi are loc pe fondul acuzaţiilor grave pe care Traian Băsescu i le-a adus lui Victor Ponta.
Principalii lideri ai USL se află în corzi în această perioadă: Dan Voiculescu este pus sub acuzare în dosarul de şantaj din care au apărut şi metodele de lucru folosite de Antena 3; Victor Ponta nu ştie cum să iasă din povestea privatizării CFR Marfă, în care s-a afundat singur şi nici ce să spună despre legea prin care ar fi vrut să le dea kazahilor de la Rompetrol un cadou de 400 de milioane de dolari; Crin Antonescu validează un nou ministru al Transporturilor cu dosar la DNA, Ovidiu Silaghi, după ce Relu Fenechiu a primit în primă instanţă cinci ani pentru corupţie.
Cancelariile occidentale văd acest peisaj, dar deocamdată singurul lor interlocutor de viitor rămâne Victor Ponta, un premier tânăr, care poate face progrese şi căruia nu i se pot vedea “scheletele din dulap” de care vorbea Traian Băsescu. Totuşi predilecţia lui spre mitomanie a fost notată în fişa pe care diplomaţii străini le-o fac în genere liderilor politici din ţara unde sunt trimişi, cu toate că premierul este mult mai atent cu ceea ce spune în afară. Discursul său din interior este al unui politician aflat în campanie electorală, care ar face orice pentru a câştiga alegerile, în vreme ce declaraţiile sale din străinătate sunt mai precaute, pentru că vrea cu tot dinadinsul să fie considerat un om de stat.
Dacă “aranjamentele murdare” dintre premier şi fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu sugerate de preşedinte vor fi demonstrate, atunci viitorul lui Victor Ponta va fi pus sub semnul întrebării. E posibil ca acest lucru să se întâmple şi dacă preşedintele executiv al PSD, Liviu Dragnea va primi o sentinţă dură din partea judecătorilor înainte de alegerile prezidenţiale de anul viitor. Dragnea controlează organizaţiile teritoriale ale partidului şi nu poate fi înlocuit peste noapte, decât de oameni din generaţia trecută, pe care Ponta n-ar vrea să-i vadă revenind, de pildă, Miron Mitrea.
Pactul de coabitare este aruncat în aer de Traian Băsescu fiindcă el nu vrea să fie “părtaş” la “o guvernare coruptă”, după cum ne-a spus în interviul pentru România liberă. În acelaşi timp, nici Victor Ponta nu mai are nevoie de armistiţiu, fiindcă este în topul sondajelor şi fiindcă a reuşit, deja, să fie primit de cei mai importanţi lideri europeni. Toată lumea ştie că el este viitorul, iar Traian Băsescu trecutul. Numai că această paradigmă ar putea fi schimbată sau chiar inversată în funcţie de ceea ce urmează: dacă preşedintele ar fi din nou suspendat, aşa cum îşi doreşte Dan Voiculescu să se întâmple chiar de “mâine”, dacă procuroii găsesc “scehelte” în “dulapul” lui Ponta; dacă se rupe USL şi Opoziţia defilează cu un nou lider, mai charismatic decât Elena Udrea sau Emil Boc.
Preşedintele este supărat pe primul ministru că şi-a depăşit atribuţiile în ceea ce priveşte politica externă, în China, dar şi în Kazahstan, unde i-a lăsat pe omologii săi să înţeleagă că el controlează, de-acum, tot ce se întâmplă în România. Premierul este la rândul lui enervat că preşedintele i-a subminat poziţia, dar nu într-atât încât să se asocieze iarăşi cu Voiculescu, pentru o nouă suspendare. Nici n-ar avea prea mult timp, fiindcă se apropie toamna, iar adepţii lui Ponta vor descoperi cât de mult vor creşte preţurile la gaz şi energie electrică. Nici Crin Antonescu nu mai este la fel de exuberant ca vara trecută, dar continua să-şi susţină oamenii compromişi, pentru că are datorii la ei. În schimb, Traian Băsescu pare în formă: războiul îi dă energie. Are din nou posibilitatea să-şi demonstreze puterile, abilităţile şi instinctul: vrea să arate încă odată că poate reuşi să facă din nimic un partid care să aibă succes.
Dacă ar aspira PDL, Mişcarea Populară s-ar putea aşeza pe şinele democrat-liberalilor şi sub un nume nou, cu ajutorul preşedintelui, ar putea avea rezultate bune, dar dacă acest plan va eşua lucrurile vor deveni complicate pentru Traian Băsescu: fără infrastructura organizaţională a PDL, partidul preşedintelui va trebui să-şi amâne o primă victorie şi în acelaşi timp recunoaşterea pe plan internaţional va dura mai mult. Partidul Popular European(PPE) s-ar putea să nu-i primească pe cei de la Mişcarea Populară, după ce partidul lui Mihai Răzvan Ungureanu a fost la rândul lui respins.
Dacă vrea să schimbe ecuaţia actuală înainte de prezidenţialele din 2014, Traian Băsescu va fi nevoit să colaboreze, pe deasupra sau pe dedesubt, cu PDL şi mai ales va trebui să-şi găsească succesorul: un lider cu priză la public şi fără vulnerabilităţi, care să se poată bate cu Victor Ponta de la egal la egal, cineva care învaţă repede şi care a făcut cu adevărat ceva înainte să ajungă în cursa politică. Preşedintele a redevenit liderul Opoziţiei, dar are nevoie de vectorul viitorului pentru a câştiga partida.
