Daca acum aproape zece ani presedintele Constantinescu punea Romania pe orbita occidentala asociindu-se fortelor occidentale care aparau Kosovo, inclusiv prin agresarea Serbiei, astazi Traian Basescu si Guvernul Tariceanu se disociaza de marile democratii intr-o ecuatie cu radacini similare. Romania a fost primita in NATO mai ales datorita acelui gest prin care a dovedit ca se poate sustrage vechilor tribulatii balcanice, gest care i-a netezit ulterior drumul spre Uniunea Europeana. Emil Constantinescu a fost pus atunci la zid pentru tradarea Serbiei, printr-o campanie nationalista concertata in care era acuzat ca, sustinand alaturi de fortele Aliantei Nord-Atlantice drepturile albanezilor din Kosovo, pericliteaza de fapt integritatea tarii si pune sub semnul intrebarii apartenenta Transilvaniei la Romania.
Traian Basescu isi aminteste ca descresterea presedintelui Constantinescu a inceput o data cu "tradarea Serbiei" si nu vrea sa repete istoria pe spezele sale. In plus, simpatiile domnului Traian Basescu fata de Belgrad sunt mai vechi si au fost demonstrate cu fapte chiar in perioada razboiului din Kosovo cand, din pozitia de ministru al Transporturilor, a devenit salvatorul flotei aeriene sarbe, pe care a cazat-o in Romania in plin embargo impotriva Iugoslaviei. Afinitatile personale ale presedintelui se suprapun insa nu doar cu traditia micilor intelegeri de la periferia continentului, pe care Romania continua sa le cultive, desi nu intotdeauna cu succes, ci si cu interesele evidente de politica interna intr-un an electoral care pare sa revina la atmosfera nationalista de la inceputurile anilor ’90.
Insistenta cu care autoritatile romane resping independenta noului stat Kosovo prin declaratii succesive date zilnic de la nivelurile cele mai inalte ale statului sugereaza, la prima vedere, ca Romania s-ar afla in stare de urgenta, ca pericolul este iminent si ca amenintarea este directa. Presedintele, premierul, Parlamentul nu au putut explica algoritmul de functionare a circumstantelor care impiedica Romania sa recunoasca independenta Kosovo, dar au invocat abstract si teoretic "interesul national".
Nestiind cum se produc marile evenimente, lipsiti nu doar de viziune, ci si de loialitate, liderii autohtoni nu par sa-si aduca aminte ca Romania a luat nastere in 1918 cu ajutorul marilor puteri, aceleasi care astazi au planificat si apoi recunoscut independenta Kosovo. Neobisnuiti sa fie solidari cu partenerii, oricare ar fi ei, politicienii romani se scuza cu "interesul national", ca si cum aparitia noului stat ar afecta in vreun fel o tara precum Romania, membra in NATO si UE, cu minoritati democratice, care au incercat dupa 1918 sa-si rezolve revendicarile doar prin negocieri politice, cu alte cuvinte numai pe cai legale.
Cand Occidentul credea ca Romania a depasit perioada dezertarilor si recalibrarilor, reprezentantii tarii la cel mai inalt nivel deviaza lamentabil cu argumente levantine si aranjamente paralele. Astfel, in vreme ce marile democratii occidentale cauta sprijin pentru recunoasterea Kosovo, Traian Basescu pregateste vizita presedintelui sarb Boris Tadici la Bucuresti, semn ca Romania este decisa sa ramana in tabara antioccidentala pana la capat, dar nu ca Spania – unde bastii isi revendica independenta prin atentate, iar campania electorala este in desfasurare –, ci ca Rusia, protectoarea istorica a Serbiei.
Romania joaca acum in fata Uniunii Europene drama inadaptarii, defiland sub steagul nationalismului cu politicieni anxiosi si lipsiti de perspectiva. Vecinatatea imediata si irascibilitatea istorica a zonei ar putea fi scuze pentru Traian Basescu si excesele Romaniei, daca presedintele nu insista sa argumenteze nerecunoasterea Kosovo cu "precedentul Cehoslovaciei", invocat in cele doua interviuri pe care le-a dat anul acesta (TVR, Realitatea TV). Domnul Basescu vorbeste despre pozitia Romaniei ceausiste din 1968 ca despre o "traditie in politica noastra externa", comparand devenirea noului stat Kosovo, recunoscut de marile democratii occidentale, cu armatele Pactului de la Varsovia, care au invadat Praga. si atunci, si acum Romania s-a opus, dar Traian Basescu pare sa incurce planurile, intamplarile si personajele. Intelegerea eronata a istoriei ar putea avea, insa, efecte pe termen lung asupra politicii noastre externe
