Suna ca dracu' cand auzi ca ditamai baronul se chinuie, chipurile, sa locuiasca intr-o locuinta de serviciu. Mai-mai ca ti se face mila de bietul om, pe deasupra si demnitar, care, vadit afectat, spune ca si-a sacrificat familia acceptand putinul confort dintr-un apartament de trei camere la fel ca un om de rand. Dupa doua mandate avute in fruntea unui consiliu judetean, timp suficient pentru a ingenunchea material pe toata lumea, ceea ce s-a si intamplat de altfel, baronul local se plangea, duminica seara, la un post de televiziune, ca a reusit cu greu sa-si cumpere un teren pe care se afla o casa din chirpici, urmand sa fie demolata in vederea construirii unui imobil adecvat unui om cu multi bani. Ca sa vedeti si dumneavoastra, stimati cititori, cat de greu o duc baronii locali din teritoriu, cu averi comparabile cu cele detinute candva de capitalistul Malaxa. La fel ca orice cetatean, indignat de cele vazute, m-am simtit profund deranjat de mesajul transmis de un asemenea demnitar din esalonul al treilea, a carui nerusinare intrece orice limita a bunului simt. Privitorul si-a putut usor da seama unde a ajuns parsivenia unor asa-zisi politicieni care, fara nici cea mai mica retinere, declara in fata marelui public ca s-au sacrificat spre binele locuitorilor din judet, preferand sa locuiasca in locuinte de serviciu provenite din fondul de stat. Retineti, aici nu este vorba de senatori sau deputati veniti din provincie la Bucuresti pentru exercitarea atributiunilor ce deriva din functia de parlamentar, ci de oameni care traiesc de cand se stiu in orase, unde detin puterea politica si administrativa, inclusiv puterea economica prin firme private proprii. Daca baronul pesedist crede ca exista cineva pe lumea asta dispus sa-i planga de mila, aceptand mojiciile ca si cum nu ar cunoaste cum au fost luate unele active industriale si terenuri agricole de zeci de mii de hectare din judet, atunci persoana in cauza are o problema de sanatate. Dezvaluirile din presa privind comiterea unor abuzuri chiar de catre „amarasteanul” cu avere de „top 300”, care, auzi dumneata, locuieste la bloc de nevoie, nu au deranjat, se pare, mai deloc. Dincolo de toate, putina retinere nu ar strica. In fata contribuabilului, o asemenea „modestie” intalnita cu precadere la politicienii cu functii importante nu are trecere. Dimpotriva, aduce multa lehamite.
