In orasul de cinci stele Timisoara, pentru a proteja o zona istorica, proaspat reabilitata contra unei sume ce se apropie de o jumatate de milion de euro, municipalitatea a recurs la o masura extrema. A instalat, nici mai mult, nici mai putin, decat patru bariere pe strazile de acces in Piata Traian, pentru a bloca patrunderea in zona a masinilor.
Decizia a venit ca urmare a faptului ca oamenii nu par sa inteleaga efortul financiar, facut, pana la urma, din banii fiecarui contribuabil timisorean. Fara a tine cont de noua menire a pietei, aceea de loc de promenada, soferii au transformat-o fie in loc de parcare, fie in loc de tranzit spre diferite alte zone din oras. Au trecut cu masinile peste pietrele cubice, au scos aproape din temelii bornele instalate pentru delimitarea spatiilor si le-au ras in nas politistilor comunitari, care le atrageau atentia ca este ilegal sa parchezi sau sa tranzitezi piata.
Ce era de facut in fata unei asemenea ignorante? Delimitarea stricta a zonei, astfel ca numai tramvaiele si riveranii posesori de „masini mici” sa poata trece pe acolo. Desi pare bizar ca aproape de buricul targului sa vezi ditamai barierele, se impunea delimitarea civilizatiei de necivilizatie.
Lumea stramba din nas cand zareste barierele vopsite in alb si rosu. Si asta, nu pentru ca ar reprezenta culorile echipelor de fotbal pe care Timisoara le uraste cel mai tare, ci pentru ca am ajuns sa fim nevoiti sa traim civilizat intre patru bariere.
Ne intrebam ce mai urmeaza? Garduri de sarma ghimpata in Piata Unirii sau chiar electrificate in Piata Victoriei? Probabil ca daca asta va insemna sa pastrezi integritatea unor zone istorice, care dau nota de distinctie orasului, atunci autoritatile vor recurge si la metodele mai sus amintite.
E pacat ca, acum, dupa ce ne-am alipit „marii familii europene”, in loc sa dovedim si mai mult respect pentru valorile urbei, suntem nevoiti sa tranzitam adevarate „ghetouri” ale civilizatiei. Dincolo de valoarea istorica a zonelor pe care le reabiliteaza Primaria, ar trebui sa constientizam ca milioanele de euro nu sunt scoase de altundeva decat din buzunarele noastre.
Si atunci nu e mai usor sa pastram ce s-a facut pana acum, decat sa distrugem pentru a reconstrui din nou? E o intrebare la care fiecare timisorean ii stie, cu siguranta, raspunsul, dar, cu toate acestea, majoritatea il ignora.
Ar trebui ca noi, locuitorii cetatii de pe Bega, sa mai trecem si la fapte, nu doar sa invocam „spiritul Timisoarei” de fiecare data cand cineva ne arata ca ceva nu merge bine in oras. Noi ar trebui sa fim primii care sa ne facem „mea culpa” si sa realizam ca, daca noi nu vom avea grija de Timisoara, atunci nimeni nu o va face.
Poate, intr-o buna zi, vor disparea barierele din Piata Traian. Poate, intr-o buna zi, vatmanii nu vor mai conduce tramvaiele cu telecomanda in mana, pentru a actiona un sistem care a costat o suta de milioane de lei vechi, bani care puteau fi folositi in alte scopuri.
Poate, intr-o zi, Timisoara va deveni, din toate punctele de vedere, un oras de cinci stele.
