Indemnizaţia de creştere a copilului ar putea fi redusă, fie revenindu-se la suma fixă de 600 de lei, fie prin acordarea unui procent mai mic de 85%, cât este în prezent. Varianta cea mai probabilă ar fi însă revenirea la suma fixă, aşa cum a fost până la începutul anului 2009. Ar urma să fie reduse şi limita maximă de venit în funcţie de care sunt acordate alocaţiile familiale, de la 470 lei la 370 lei/pers. În ultimele zile, Traian Băsescu a argumentat în mai multe rânduri că fondurile alocate cheltuielilor sociale sunt prea mari. „Toate năzbâtiile din program care s-au inventat în perioada de veselie parlamentară, precum pamperşi pentru copii” au făcut din bugetul României un buget de asistenţă”, a declarat el în faţa parlamentarilor PDL într-o reuniune cu uşile închise.
Potrivit Legii 257 din 31 octombrie 2008, începând din 1 ianuarie 2009, persoanele care în ultimul an anterior naşterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani. În cazul copilului cu handicap, părintele are dreptul la concediu de până la trei ani, precum şi o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 de lei sau, opţional, în cuantum de 85 % din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei.
Preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor Victor Paul Dobre consideră că măsura este una total nepotrivită şi fără un impact real în reducerea cheltuielilor publice. „Alocaţia pentru copil e îngheţată la 42 de lei din noiembrie 2008 şi mie mi se pare foarte puţin. Acum vin cu reducerea indemnizaţiei de creşterea copilului şi bineînţeles că nu suntem de acord. Ori discutăm despre natalitate, fertilitate, sprijinul familiei ori despre ce discutăm?! Înţeleg să tai salariile, pensiile … dar şi copiii?! În toată lumea măsurile de acest fel au creat condiţii pentru o stabilitate demografică, la noi n-are cum să ducă spre asta în condiţiile propuse mai nou. Dacă nu putem evita măcar să umblăm la lucrurile care ţin de copii, atunci chiar avem o problemă”, a declarat Victor Paul Dobre.
Scăderea indemnizaţiei pentru creşterea copilului va avea efecte negative certe asupra ratei natalităţii, susţin specialiştii în demografie. „Măsura, dacă va fi luată aşa cum este expusă, va avea un efect demografic negativ indiscutabil. Ea a fost introdusă în martie 2003 când formula a fost similară cu actuala, peste o lună sau două autorităţile au revenit şi indemnizaţia a devenit un cuantum standard de 800 de lei, apoi 600 +200 de lei. Pentru ca în ianuarie 2010 să revină la formula iniţială cu 85%, care este şi cea firească. Ori dacă urmărim efectele acestei măsuri (85% din media venitului pe ultimele 12 luni înainte de naştere n.r.) au fost absolut benefice şi asta pentru că numărul nou-născuţilor şi implicit rata natalităţii nu au cunoscut o continuare a declinului de după ’90’, explică sociologul Vasile Gheţău de la Centrul de Cercetări Demografice. Specialistul explică stabilitatea numărului de născuţi şi a ratei nataliţăţii după 2003 ca provenind din două mişcări – o continuare a declinului în mediul rural, unde nu sunt decât puţine salariate şi o uşoară redresare a numărului de născuţi la femeile salariate din mediul urban. „Or este cert că dacă se va reveni la vechea formulă a indemnizaţiei, doar 600 de lei plus 200 alocaţia de stat, efectul stimulatoriu va dispărea. Şi să nu uităm că această măsură se va aplica într-un context economic foarte dur ale cărui dimensiuni în materie de duritate şi efecte asupra standardului de viaţă, asupra sensului şi certitudinii vor agrava starea demografică şi va aduce prudenţă şi amânarea naşterilor în măsură incredibilă”, conchide Vasile Gheţău.
De altfel chiar concluziile Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România, făcut public în septembrie 2009, arătau riscurile unor măsuri incoerente în faţa stării de deteriorare a situaţiei demografice actuale. „După 20 de ani de declin demografic şi deteriorare a celei mai importante structuri a populaţiei – cea pe vârste, şi într-un context în care problemele redresării situaţiei demografice a ţării nu se află la locul cuvenit pe agenda clasei politice, perspectivele demografice ale României devin şi mai sumbre. Riscurile economice şi sociale pe termen lung şi foarte lung sunt subestimate. Cea mai importantă dintre recomandările care emană din aceste realităţi şi perspective este nevoia adoptării unor măsuri coerente care să vizeze diminuarea gradului de deteriorare a situaţiei demografice şi, eventual – pe termen lung – o stabilizare a numărului populaţiei.”
