In 1913, Romania anexa la trupul tarii regiunea din sudul Dobrogei, adica judetele Durostor – Silistra si Caliacra – Dobrici.
Dupa statisticile romanesti din 1930, populatia bulgara din aceasta regiune cuprindea 149.409 locuitori, in timp ce romanii erau doar 77.728. Cresterea de mai multe ori a numarului populatiei romanesti, in raport cu anul 1910, cand numara doar 6.359 de locuitori, s-a datorat colonizarii intensive, in cursul anilor '20, a romanilor din Vechiul Regat si a aromanilor din Grecia si din alte tari balcanice. Unicul acord privind minoritatile din Bulgaria si Romania a fost realizat prin Tratatul de la Craiova din 1940. In afara de restituirea catre Bulgaria a Dobrogei de Sud si de stabilirea unei frontiere „definitive si perpetue”, tratatul stipula si schimbul de populatii intre cele doua tari vecine. Principiul schimbului s-a impus la insistentele diplomatiei romane. La inceput, s-a pus accent pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din nordul Dobrogei Ð judetele Tulcea si Constanta, comparativ cu libertatea de optiune a romanilor din sudul Dobrogei.
Negocieri la… sange
Diplomatia romana a insistat, mai tarziu, asupra emigrarii obligatorii a tuturor bulgarilor din Romania, dar nu si a romanilor din restul teritoriului Bulgariei. Diplomatia bulgara a consimtit sa negocieze pe baza principiului privind schimbul de populatii, pentru a nu contribui la esuarea negocierilor, dar si la presiunea Germaniei. Reprezentantii bulgari au cerut, mai intai, ca emigrarea sa nu fie obligatorie. Partea bulgara a propus o solutie de compromis, care combina schimbul obligatoriu cu emigrarea facultativa, varianta acceptata, in final, de toata lumea. Tratatul de la Craiova, semnat pe 7 septembrie 1940, a stabilit modul in care se va face schimbul de populatie. S-a creat o Comisie mixta bulgaro-romana, avand misiunea de a supraveghea transferul de populatii. Cele doua state s-au angajat sa nu ridice niciodata vreo pretentie teritoriala unul contra celuilalt. Se prevedea, prin acelasi acord, ca guvernul roman obtinea de la cel bulgar o despagubire de un miliard de lei pentru „investitiunile” facute in teritoriul cedat si pentru cheltuielile pe care statul roman le va suporta la executarea schimbului de populatie. Operatiunea a angajat miscarea a aproape 90.000 de romani.
Masuri reparatorii
In 1998 a fost adoptata Legea 9, act normativ care venea la aproape 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Craiova, prin care romanii care isi abandonasera in Bulgaria imobile, terenuri si recolte trebuiau despagubiti.
A inceput alergatura dupa documente care sa faca dovada proprietatilor, iar comisii infiintate la nivelul prefecturilor validau hotarari prin care sustineau despagubirea. Expirarea termenului pentru depunerea dosarelor a lasat mii de beneficiari cu buzele umflate. Orice interventie a fost inutila. Statul a refuzat sa faca concesii. Actuala guvernare a completat actul normativ cu prevederi conform carora termenul pentru depunerea dosarelor s-a prelungit pana la sfarsitul acestui an. Celor peste 2000 de beneficiari ai Legii 9, numai din Constanta, li s-au adaugat alti peste 1600 care au depus dosare de la intrarea in vigoare a Legii 97 din 2005. Pana la aceasta data insa nu a fost convocata nici o sedinta a comisiei care trebuie sa valideze dosarele depuse, in ritm infernal, la Prefectura Constanta. Documentele trebuie verificate, iar proprietatile si bunurile evaluate. Lucrurile se misca cu viteza melcului, mai ales ca este vorba despre sume importante care trebuie scoase din bugetul si-asa saracit al statului. Pasul inainte s-a facut. Beneficiarii legilor stiu ca au de primit bani, si inca multi, chiar daca nu pt spune inca cand se vor bucura de ei.
