La 29 de ani, Tudor Chiuariu are aceeasi varsta ca tanarul Moammar Gadaffi in 1969 – an in care prelua puterea in Libia. Peste putin timp, colonelul deja solicita lumii intregi sa se abtina de la amestecuri in treburile tarii. Intr-un stil similar, ministrul roman al Justitiei s-a revoltat, zilele trecute, impotriva unor bagareti straini care au indraznit sa ia in vizor sistemul judiciar autohton.
Focul junelui responsabil s-a revarsat asupra Bancii Mondiale ca urmare a unui audit recent publicat si elaborat de experti ai institutiei financiare internationale sositi la Bucuresti pentru a evalua stadiul reformei judiciare in era post-Macovei. Raportul atesta o diminuare a entuziasmului autoritatilor fata de crearea unei justitii degrevate de influenta variilor interese absconse. Echipa de analisti s-a declarat in special ingrijorata de faptul ca numirea magistratilor inca nu survine pe criterii de merit, multi dintre acestia fiind desemnati de Consiliul Superior al Magistraturii fara a fi testati, in prealabil, in vederea determinarii competentelor lor profesionale. In aceste conditii, riscul favoritismului ramane unul cat se poate de evident.
In luarile lor de pozitii, ministrul Justitiei si Consiliul Superior al Magistraturii s-au intrecut in retorici infatuate. CSM a recurs la argumente si contraargumente dragi sufletului Rodicai Stanoiu, enuntand ca seria criticilor aduse in cadrul auditului s-ar baza pe informatii obtinute din surse indoielnice. Cireasa de pe coliva fuduliei inaltilor magistrati l-a constituit zdrobitorul verdict potrivit caruia "acuzatiile Bancii Mondiale la adresa Consiliului Superior al Magistraturii nu au fundament real si nu intra in sfera atributiilor acesteia". Naduful CSM se datoreaza, fireste, unui sir intreg de umilinte la care a fost supusa institutia insarcinata cu ocrotirea bunului nume al justitiei romane – enervata, de-a lungul lunilor, alternativ fie de Comisia Europeana, fie de varii ambasadori, iar, mai nou, de proaspat aparutul jandarm-finantator. Insa Chiuariu a reusit sa surclaseze, pe ultima suta de metri, penibilul declamatiilor CSM, invederand precum urmeaza: "Toate aprecierile Bancii Mondiale cu privire la incetinirea sau blocarea progreselor din sistemul judiciar reprezinta o imixtiune in justitia romana a unui organism care nu are competente de evaluare profesionala a acestui domeniu".
In 2004, Traian Ungureanu descria comportamentul lui Adrian Nastase din timpul campaniei electorale prin sintagma "mitocan distilat" – perfect valida si acum, in cazul Chiuariu. Macar Nastase a fost constient de ponderea Bancii Mondiale in domeniul promovarii unor inalte standarde juridice, iar in cazul unei utopice situatii similare ar fi recurs cel mult la limba de lemn spre a riposta, cumva, criticilor. Pentru a da dovada de o minima clementa fata de tanarul Chiuariu, se poate invoca argumentul varstei si in consecinta porni de la ideea ca acesta nu va fi avut habar de know-how-ul si competentele institutiei financiare internationale. In fond, pana la ocuparea fotoliului ministerial unica sa experienta de resort a constat din pledari pentru cauzele unor bogatasi de provincie – pledoarii sustinute in fata instantelor unei regiuni caracterizate prin cel mai mare clivaj dintre bogati si saraci intalnit la nivel european si care permite destule paralele cu lumea a treia.
Tare ma tem insa ca junele ministru va fi stiut, de fapt, cate ceva despre rolul si ponderea Bancii Mondiale in domeniul crearii unor sisteme judiciare puternice, independente, decisive pentru crearea unor economii sanatoase si pentru stabilitatea politica a tarilor respective. Dar tot ce a realizat Chiuariu pana la urma a fost sa proclame, voluntar sau nu, ca o justitie pusa sub semnul lipsei de transparenta si al influentelor cat se poate de tulburi este la fel de agreata in vremurile ministeriatului sau precum, odinioara, in cele obladuite de Rodica Stanoiu.
A durat, ce-i drept, decenii pana ca Moammar Gadaffi sa-si revizuiasca atitudinea fata de comunitatea internationala. Insa determinarea actualului ministru al Justitiei ma face sa suspectez ca in privinta sa toate sperantele sunt de prisos. Exceptand anii dementei finale a dictaturii sale, probabil ca nici Ceausescu nu ar fi pastrat in functie o persoana care aduce asemenea deservicii crase imaginii tarii. Daca Tudor Chiuariu va continua sa detina responsabilitati publice si pe viitor, atunci imaginea Romaniei – necum una mult imbunatatita – va fi facuta praf si pulbere in urmatorii 20 de ani, iar personajul in cauza isi va putea contempla realizarea inaintea implinirii varstei de 50 de ani.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
