Restaurantul Balcic se afla deci in Dorobanti, mai exact, langa fosta cofetarie Perla. Prin urmare, in afara de preturi, care iti cam frang inima, restaurantul e o mica bijuterie greu asimilabila zonei, o bijuterie slefuita cu pricepere si rabdare, de cineva care a pus suflet in fiecare detaliu: de la meniu, integral bulgaresc (care merge pana la detalii ca votca Targoviste sau nenumarate feluri de rachiuri de fructe), la servire sau amenajare. Aceasta din urma e neobisnuit de imaginativa pentru Bucuresti, incat chiar iti vine sa intrebi cine a fost artistul care a depus toata aceasta munca; surpriza mare ar fi sa descoperi ca e roman… Ce e deosebit la amenajare, deci? Brutal spus, faptul ca e amenajat ca un exterior, incat, atunci cand intri, te trezesti transportat in curtea castelului Balcic, cu stresini, barne maro inchis lipite de colturile asa-zisilor pereti, ba chiar mici ferestruici false.
Pe jos, ca iluzia sa fie completa, nu e parchet, ci piatra; intr-o parte, simulacrul de curte este prelungit prin intermediul unei picturi naive care-l continua intr-un efect de "trompe d’oil". Mesele sunt de aceeasi culoare ca barnele, iar scaunele clasice, cu spatar drept. Dar, chiar daca reconstituie un exterior, locul nu comunica raceala, ci intimitate si caldura. Nu-mi dau seama cum s-a reusit asta: datorita iluminarii, care vine prin reflectare, de pe falsul acoperis? De la cuptorul traditional unde un bucatar rumeneste o oaie la protap? Nu stiu, doar ca sunt surprins fiindca locul e atipic pentru Bucuresti, unde bunul gust e asociat cu raceala minimalismului – locurile care incarca prea mult spatiul plonjand usor in kitsch (cum se intampla cu Salonul Levantin de la La Taifas)… Despre mancare ce sa zic? Cei care au fost in Bulgaria stiu ce bine se mananca acolo sau ce portii generoase sunt. si aici portiile sunt mari – ce difera, din pacate, sunt preturile, care, chiar daca sunt sub media de Dorobanti, nu-ti permit totusi sa te intorci prea devreme.
Ciorbele sunt totusi ieftine, cu preturi intre 5 lei (ciorba de linte) si 8 lei (de burta, de miel sau de vita) . Daca doriti o ciorba care chiar are gust de miel, atunci acesta e locul unde puteti gusta asa ceva, intr-o versiune care aminteste subtil de Paste; la capitolul exotisme, puteti incerca un cap intreg de miel (25 lei). Taratorul (5 lei) e minunat, combinand aroma de castraveti cu usturoi, cu o sugestie de marar; nuca macinata ii da consistenta si un fel de dulceata amarui-astringenta. In cazul in care aveti ezitari, chelnerul o sa va recomande costitele marinate (tinute intr-un sos special, secret, 24 de ore) – foarte fragede si cu o aroma persistenta, pe care nu am stiut de unde s-o iau.
Ca interval de joc, preturile pentru un fel principal sunt undeva intre 20-30 lei; sunt insa si feluri cu preturi neverosimil de mici, cum ar fi sarmalele (10 lei) sau musacaua cu carne si cartofi (11 lei), dar cine isi ia sarmale intr-un restaurant care te momeste cu atatea bunatati exotice? Un punct in minus e lipsa marcilor binecunoscute de bere (Kamenitza si Zagorka), dar se compenseaza prin 15 feluri de rachiuri, cu preturi foarte bune (5-10 lei cinzeaca).
