Trompetele au sunat, spectatorii s-au instalat in Curtea de Onoare a palatului papal, spectacolul a inceput. In fiecare an, mii de iubitori ai artelor traiesc, la Avignon, o experienta culturala deosebita, incepand cu spectacolul care are loc in aer liber, intre zidurile unui palat sedimentand sapte secole de istorie. La caderea serii, aerul Proventei este plin de miresme, chiparosii si maslinii isi trimit efluviile, iar Mistralul aduce cu el si alte parfumuri pe care numai sudul Frantei le poate plasmui. La Avignon, totul participa la marea ceremonie teatrala. Pietrele se trezesc din amorteala si amintesc ca intreaga regiune contine mai multe straturi de civilizatie succesive: peste ceea ce au construit vechii gali au venit cu un nou strat grecii si peste ei au venit apoi romanii… Tot evul mediu si-a lasat apoi amprenta in acest spatiu traversat de Ron, fluviu care altadata marca granita dintre Franta medievala si Italia papilor…
Festivalul de la Avignon este un fenomen sociocultural si economic complex. Din punct de vedere cultural el reprezinta vitrina teatrala a Frantei. In fiecare an, festivalul propune cautari estetice noi si experiente care vorbesc, de fapt, despre marea vitalitate a culturii franceze. Din punct de vedere social, festivalul este o demonstratie a faptului ca Franta a reusit aceasta sinteza intre cultura de masa si marea arta. Chiar si atunci cand unele spectacole sunt fluierate de public, reactia sa se transforma in dezbatere pentru ca niciodata spectatorii nu abandoneaza arena acestei mari intalniri culturale. Reactia negativa nu inseamna si retragerea de pe campul de batalie. Anul trecut festivalul a atras 134.000 de spectatori, vorbesc numai de sectiunea sa oficiala, unde sunt programate in jur de 30 de spectacole anual. Pentru ca sectiunea neoficiala, asa-zisa sectiune OFF, mai propune in jur de 800 de spectacole in 200 de spatii de joc. Ea a devenit un fel de piata teatrala, un loc in care sute de companii de teatru private, dar si subventionate vin sa-si propuna creatiile.
Din punct de vedere economic, festivalul este un fel de locomotiva a regiunii, cel putin pentru perioada de vara. De notat ca majoritatea spectatorilor de la Avignon nu sunt localnici, ei vin de la Paris, din intreaga Franta si din strainatate. Anul 2003, cand organizatorii au anulat festivalul din cauza grevei actorilor, a fost unul negru pentru comerciantii, patronii de cafenele si reteaua hoteliera din regiune. Festivalul reprezinta o locomotiva economica si intrucat a dat tonul pentru crearea altor festivaluri in toate regiunile turistice ale Frantei. Industria turistica a Frantei a dobandit, de fapt, dupa al doilea razboi mondial, o dimensiune culturala: turistul nu mai merge astazi doar sa se bronzeze, sa se balaceasca in mare sau in piscina, sa viziteze monumente si sa se plimbe in natura. El vrea si sa consume cultura vie. Iar Franta ii propune in timpul verii cam 1800 de festivaluri, acoperind toate genurile posibile si imposibile, de la teatru la opera, de la dans la muzica simfonica, de la corale la muzica de camera, de la jazz la rock, de la pantomima la spectacole de strada, de la teatru de umbre la teatru de marionete, de la fanfara la circ…
Franta a fost, din acest punct de vedere, un model, pentru ca intreaga Europa a reusit acest aliaj dintre turism si cultura in timpul verii. Germania se mandreste cu doua mari festivaluri lirice, cel de la Bayruth si cel de la München. In Austria, orasul Salzburg, in care s-a nascut Mozart, gazduieste si el un important festival de opera si de teatru, in timp ce Viena gazduieste un important festival de dans. In Olanda, orasul Gand a devenit celebru nu numai pentru arhitectura sa, ci si pentru cele cinci festivaluri organizate vara, dintre care unul de jazz si altul de teatru de marionete. Pe Coasta Dalmata, in Croatia, orasul Dubrovnik a creat un festival care asociaza muzica si teatrul. Alte numeroase festivaluri sunt organizate in Marea Britanie, printre ele marele festival de teatru de la Edimburg. Iar Sibiul nostru, care este anul acesta Capitala Culturala Europeana, gazduieste peste cateva zile un festival de muzica baroca.
Nu am spatiu aici sa enumar multitudinea de festivaluri din Europa, dar ceea ce le uneste deseori este o emotionanta simbioza intre patrimoniul ei arhitectural si creatia artistica. Spun acest lucru pentru ca enorm de multe spectacole au loc in catedralele, palatele si castelele Europei. S-ar spune ca, o data cu aceste festivaluri, vechile ziduri si splendoarea vechilor monumente primesc o noua infuzie de viata. Concertele care rasuna in catedralele seculare ale Europei amintesc si de faptul ca acest mic continent este unic pe planeta in materie de concentrare de cultura, de mentinere a traditiei culturale si de innoire culturala. Cultura este in continuare o forma de viata pe micul nostru continent, ceea ce ii da de fapt o specificitate atat de pronuntata.
Matei Visniec este scriitor roman stabilit la Paris
