PSD a cazut in groapa sapata pentru Alianta, mizand pe frica lui Tariceanu de anticipate. Planul initial clocit de europeanul Geoana avea ceva meschin si dambovitean, dar cu ceva sanse de reusita. Va sa zica, planul era cam asa: PSD blocheaza cu orice pret reforma in justitie ca sa-si pastreze una din parghiile de putere – controlul asupra judecatorilor si procurorilor, vital pentru viata grea de partid aflat in opozitie. Pentru asta dezleaga cainii de la Curtea Constitutionala (CC) si ii asmute pe legile lui Macovei. Intre timp, vin rapoartele de tara. Catastrofa! Aderarea la UE se amana. Reforma in justitie a batut pasul pe loc iar Comisia Europeana nu iarta. Clauza de salvgardare se sparge direct, insa incorect in capul lui Tariceanu. Super! Guvernul si Alianta pierd procente. Sansele declansarii anticipatelor se reduc spre zero. PSD devine lider de discurs, acuzand Alianta pentru esecul aderarii, in timp ce PNL si PD se obosesc din greu cu justificari si contraacuzatii.
Stop cadru. Filmul lui Geoana se rupe inainte ca publicul sa revina de pe plajele Turciei in sala de cinematograf satesc Romania. Socoteala din casa CC a PSD nu s-a potrivit cu cea din targul Cotroceni-Victoria. Tariceanu a trait peste noapte straluminari si revelatii. N-apuca sa i se raceasca gura de atata foc si para scuipate in directia anticipatelor, ca navali a doua zi la televizor cu demisia pe buze. Ce s-o fi intamplat de azi pe maine? Cum l-o fi convins deodata Basescu? Ca doar argumentele de ieri erau si cele de acum o luna. Ceva grav a picat peste incapatanarea premierului spulberand-o. Vestea rea a venit, poate, chiar de la Bruxelles. Iar Alianta a folosit abil informatia, deocamdata confidentiala, in avantajul ei.
In luna iunie Romania a avut de trecut examenul unei monitorizari partiale care a produs un raport preliminar. Un fel de prefata a celui din octombrie. In urma cu o saptamana, Basescu si Tariceanu au inceput, tam-nisam, sa vorbeasca parca resemnati ca aderarea in 2007 e ca si ratata. Deja stiau, probabil, ca raportul preliminar e prost. Tariceanu declara ca amanarea aderarii n-ar fi o tragedie. Rapoartele preliminare l-au facut, probabil, sa inteleaga ca risca sa i se incarce factura politica cu un esec care nu-i poate fi pus in carca. Premierul o mai fi priceput, in fine, ca anticipatele sunt ultima solutie. Obligatorie. Si ca doar asa esecul previzibil din toamna va putea fi asezat, cel putin in parte, acolo unde-i este locul – pe umerii PSD.
Nici Aliantei nu i-au iesit socotelile 100%. N-au anticipat inundatiile. Ploile apocaliptice au scufundat jumatate din Romania sub ape. Dumnezeu se baga in politica. Straniu. Lucrarea Sa i-a dat apa la moara liber-cugetatorului Iliescu. Planurile electorale ale Aliantei au intrat nitel la apa. Cum sa mai colinzi tara in campanie? Cu barca? Ce pro-misiuni electorale sa mai faca? Motopompe? Costume de scafandru? Basescu a dat marti seara semne ca s-ar putea razgandi. Dar poate ca „medierea” de la Cotroceni, ezitarile lui Tariceanu si tot circul din Parlament au fost doar tertipuri. Sa arate ca, de dragul reformei, au facut tot ce era omeneste posibil. Daca renuntau la anticipate, ar fi cazut intr-un ridicol total. S-a fi compromis definitiv. Nu-i mai credea nimeni. De acum n-au decat sa traga la vasle in campanie, rugandu-se, cu ochii pe cer, ca Dumnezeu sa nu le inece alegerile in apa de ploaie.
Degeaba incearca acum Iliescu sa se reconecteze la aparatele partidului. Prea tarziu. Au pierdut startul. De data asta PSD a anticipat prost.
