Am inteles ieri ca un anume Costel Constantin, fost patron al unui bar de striptease frecventat de celebritati din mediile interlope si/sau politice – desi nu mai suntem siguri ca distinctia este in continuare operanta –, a fost pus in libertate pentru ca suferea de claustrofobie. Acum, claustrofobie inseamna spaima de izolare sau de spatii inchise.
Fara a fi niste genii lingvistice, putem afirma fara teama de a ne insela prea tare ca izolarea si spatiul inchis fac parte din insasi definitia conceptului de sistem penitenciar. Ar fi greu sa ne imaginam o inchisoare din care claustrarea si izolarea, doua consecinte neplacute ale ispasirii unei pedepse, ar putea fi, pur si simplu, eliminate. Desi, dupa ce am aflat ca 22 de infractori condamnati, dintre care trei pentru omor, nu s-au mai intors din permisie, Penitenciarul "de maxima siguranta" Craiova s-ar putea califica cu ceva succes pentru o astfel de inovatie umanitara…
In orice caz, diagnosticul de "claustrofobie" aplicat numitului Constantin ne spune, in esenta, ca omul nu suporta sa stea in inchisoare. Evident, in acest caz grav de intoleranta, medicii au identificat cu profesionalism suferinta omului, iar judecatorul, drept si impartial, a inteles sa il lase in libertate. Trebuie sa semnalam aceasta contributie inestimabila a Justitiei romanesti la ideea fundamentala de dreptate pe care se sprijina intreaga arhitectura sociala: "criminalul eliberat pentru ca nu suporta puscaria".
Am mai aflat ca alti interlopi au cerut sa fie eliberati – unii chiar au fost! – pentru ca aveau rate la banca, pentru ca sufereau de deviatie de sept sau, cum am vazut in cazul lui Gorbunov insusi, pentru "nevralgie intercostala, lumbago cronic si furuncul". Un caz deosebit de ingrijorator este cel al unui anume Udila, care a fost eliberat sub motiv ca in arest i s-au atrofiat testiculele din lipsa de activitate. Pentru ca se ridica mai multe intrebari perfect legitime: Cum s-a stabilit atrofia din punct de vedere stiintific? Adica, ce criteriu medical a fost utilizat pentru a stabili ca bietul Udila a suferit o asemenea nenorocire?
Exista o masuratoare initiala la incarcerare ca sa se poata realiza o comparatie inainte si dupa? si care anume sunt dimensiunile optime in functie de care se poate stabili cu certitudine atrofia? Mai mult, dat fiind ca este asa un caz singular, trebuie sa intelegem ca, in mod normal, detinutii nu sufera de "lipsa de activitate" pe perioada detentiei? Poate ca sistemul penitenciar incurajeaza chiar "activitatea", oricare ar fi ea, pentru a nu fi obligat sa ii elibereze pe toti detinutii? De-a dreptul tulburator!
Sa recapitulam: avem criminali periculosi eliberati pentru furunculoza si glaucom, teroristi facuti scapati si operati pentru un cancer pe care nu l-au avut niciodata, mafioti scosi din puscarie pentru atrofie si pentru alte suferinte imaginare, avem medici corupti care ar fi in stare sa-si puna parafa si pe un diagnostic de amoc daca asta le aduce un plic gras, procurori care sunt mai mult decat fericiti sa lase infractorii in libertate, judecatori care lucreaza mana in mana cu interlopii, politisti care evita sa-i prinda si politicieni care protejeaza intregul sistem.
Pentru ca afirmatia premierului Boc cum ca "ceea ce s-a intamplat la Brasov este o problema de sistem" face parte din seria "Iarna nu-i ca vara". Nu este doar o simpla "problema de sistem", este o dovada revoltatoare a descompunerii in care se gaseste sistemul Justitiei in Romania, a falimentului deplin in care a intrat orice idee de dreptate si de civism. In aceste conditii, pretentia presedintelui Basescu si a ministrului Predoiu de a forta eliminarea monitorizarii Uniunii Europene pe Justitie este o mare eroare.
Exista probabil zeci de mii de oameni care sufera de claustrofobie si de deviatie de sept. Cum precedentele enumerate mai sus demonstreaza ca o asemenea combinatie periculoasa de suferinte face imposibila incarcerarea lor indiferent ce fapte, oricat de grave, ar putea comite, ne intrebam daca se pot considera exonerati de orice constrangeri morale sau legale. Pentru ca, daca sistemul de pedepse nu functioneaza, atunci ce motiv am avea sa mai respectam legea?
