Cincizeci de publicaţii prestigioase ale lumii şi-au trimis corespondenţi la Bucureşti pentru a transmite în timp real manifestaţiile de protest. Doar când deţin informaţii despre posibila escaladare a conflictului trusturile mari de presă nu mai folosesc freelanceri.
Faptul că CNN, BBC, NYT au rezervat spaţii extinse nu e o noutate. Dar faptul că Russia Today şi Al Jazeera au dedicat spaţii ample şi au fost extrem de favorabile protestelor este, din punctul meu de vedere, îngrijorător. În plus, liderul pro-rus al „Partidului Nostru“ din Republica Moldova, Renato Usatîi, cu conexiuni dovedite cu Moscova, a organizat duminică, la Chișinău, „Marșul solidarității împotriva corupției din România“. Un gest de solidaritate cu manifestanții din Piața Victoriei din București și împotriva PSD.
Ieri a reînceput gâlceava printre partidele pro-occidentale de la Chişinău. Ziarista Gabriela Ioniță, de la „Cadran politic“, a fost contactată de „Izvestia“ să scrie un articol despre manifestația de la București. Pentru că nu a fost pe placul publicaţiei, aparţinând propagandei lui Putin, materialul a apărut doar după patru zile, când lucrurile s-au mai liniştit. La finalul articolului, o cunoscută analistă a spaţiului geopolitic răsăritean a conchis că „nu trebuie să ne facem iluzii, România rămâne un partener stabil al NATO“.
Cine este interesat de escaladarea conflictului din România? În primul rând Rusia, care deţine, prin oligarhi, procente semnificative din companiile ce exploatează resursele naturale şi nu numai. Grupul austriac OMV a „bătut palma de principiu“ cu gigantul rus Gazprom, la sfârşitul anului trecut, pentru un schimb de active şi în România. Este de notorietate simpatia lui Alexander Van der Bellen, preşedintele „verde“ al Austriei, pentru Rusia.
Trustul de presă Sputnik a acordat spaţii ample relatărilor despre starea de conflict din România, articolele fiind de multe ori inflamante. Rusia, care limitează drepturile constituţionale pentru manifestaţiile publice, să fie în favoarea protestelor? E ceva ciudat.
Recent, Vladimir Putin i-a făcut o vizită-fulger premierului ungar Viktor Orbán, care şi-a propus să fie un mediator între Rusia şi marile puteri. Lăsând la o parte interesul ungurilor pentru a obţine cele zece miliarde dolari pentru centralele nucleare de la Pacs (împotriva cărora nu protestează nimeni de la „Greenpeace“), putem remarca grija sporită a lui Orbán pentru minorităţile maghiare din Ucraina. Bate şaua să priceapă iapa.
Nu întâmplător Duna TV, postul public de televiziune, este singurul mare absent de la Bucureşti. Practic, presa aservită regimului despotic al lui Viktor Orbán afişează o tăcere suspectă. În condiţiile amplificării energiilor presei putiniste, e lesne de priceput că premierul maghiar vrea să pozeze în marele lider regional şi ar fi primul interesat de instabilitatea României.
Încă din toamnă, ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto, le spunea diplomaţilor occidentali că Rusia nu mai e o ameninţare. În contextul în care Budapesta l-a înfipt la vârful administraţiei americane pe Gorka Sebastian, specialist în strategii de securitate, iar Trump este aşteptat să vină în Ungaria, faptul că ministrul român de Externe, Teodor Meleşcanu, nu a fost primit de Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, reprezintă un semnal de îngrijorare.
România nu are o diplomaţie eficientă. Criza de la Bucureşti a slăbit încrederea partenerilor noştri occidentali. În condiţiile în care bugetul Ministerului Apărării Naţionale s-a mărit cu 1,2 miliarde dolari, iar vechiul guvern a semnat un contract în valoare de 1,7 miliarde euro pentru construcţia a patru corvete militare, evident, cu tehnologie americană, cine comunică noii administraţii de la Washington că România rămâne cel mai stabil partener al SUA în regiune?
O instabilitate politică şi o prăbuşire economică favorizează adversarii noştri tradiţionali din regiune. Ungaria pare să fie cea mai interesată în prelungirea crizei, mai ales că, de anul viitor, planifică acţiuni ample de condamnare a Tratatului de la Trianon. Sigur că frontierele nu se pot modifica, așa cum ar vrea unii. Ne protejează tratatele semnate cu NATO şi UE în urmă cu peste zece ani. Ce poate face Budapesta e să radicalizeze discursul extremiştilor maghiari din Transilvania şi să impună, prin intermediul unor politicieni cu „dublă comandă“, o lege a regionalizării favorabile Ţinutului Secuiesc.
Cine să le reamintească ungurilor că Armatele Regale, la cererea lui Winston Churchill, au eliberat Budapesta de regimul bolşevic al lui Béla Kun în vara anului 1919 şi că opinca ostaşului român a stat doar câteva zile pe acoperişul Parlamentului maghiar?
