De peste 60 de zile, Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie, este in greva foamei. Obiectivul sau: rezolvarea dosarului Revolutiei, la 20 de ani dupa cele petrecute. De fapt, aflarea adevarului despre Revolutia romana. Cum Parchetul nu a trimis in judecata decat o mica parte din vinovatii de masacrul din decembrie 1989, si anume pe cei doi generali care au ordonat sa se traga la Timisoara, si cum majoritatea victimelor, va reamintesc, au cazut dupa 22 decembrie, momentul cand "dictatorul a fugit", problema e foarte delicata si Teodor Maries a cazut de acord, inca de acum trei saptamani, ca va inceta greva foamei in cazul in care dosarul ar fi desecretizat si pus la dispozitia Asociatiei 21 Decembrie. Cum memoriul asociatiei revolutionarilor ajunsese la CEDO, presedintele celei de-a treia Camere de la Strasbourg le-a recomandat instantelor romane sa faciliteze accesul imediat la acest dosar urmasilor victimelor, opiniei publice romanesti.
Chiar CSM a recomandat respectarea indicatiei Curtii de la Strasbourg. Dar Parchetul General, in frunte cu dna Codruta Kövesi, reconfirmata in functie de catre presedinte pentru inca trei ani, continua sa tergiverseze lucrurile, ca si cum ar astepta ca dl Maries sa moara. Aflat in zona periculoasa a grevei foamei, de peste 60 de zile, presedintele Asociatiei 21 Decembrie isi poate pierde viata oricand daca nimeni nu trage nici un semnal de alarma. si nimeni, in afara de cateva asociatii civice si de persoane din societatea civila, nu se sinchiseste de cele ce se intampla in jurul acestui dosar. Presa este mult mai atenta daca si cine mai candideaza la presedintia Romaniei decat la adevarul despre Revolutia romana. "Cine a tras in noi in 16-22" si chiar dupa nu mai preocupa pe nimeni. De prisos sa mai spun ca aceasta nepasare este una criminala, si nu numai fata de viata lui Teodor Maries, ci si fata de istoria Romaniei.
Pe de alta parte, dl Ion Iliescu s-a grabit sa repete otravitele sale cuvinte cu privire la cel aflat in greva foamei, pe care-l considera un impostor. Mai degraba, in ceea ce priveste Revolutia din decembrie 1989, dl Iliescu apare tot mai clar ca un impostor, ca sa nu spunem mai mult. (Pentru cine mai vrea sa afle adevarul, interesante sunt dezvaluirile lui Ion Caramitru despre ziua de 22 decembrie si urmatoarele, reformulate intr-un volum aparut ca supliment al revistei "Teatrul Azi".) Ura dlui Ion Iliescu fata de Teodor Maries si fata de membrii Asociatiei 21 Decembrie nu face decat sa confirme faptul ca acestia se afla pe drumul cel bun: adevarul despre acele zile, despre teroristi, despre toate manipularile pe care grupul Iliescu le-a intreprins in ultimele zile ale anului decembrie 1989 le-ar sifona rau de tot imaginea, daca nu cumva i-ar aduce in fata justitiei.
Cine nu stie ca Ion Iliescu a creat, cu ajutorul unor personaje dubioase care au aparut la Revolutie, o asociatie paralela de revolutionari, favorabili dumnealui si partidului dumnealui, in schimbul unor avantaje substantiale? Or, Asociatia 21 Decembrie le strica acestora jocul de-a manipularea istoriei.
In urma cu catva timp, dupa ce Teodor Maries fusese primit de presedintele Traian Basescu, se promisese copierea rapida a documentelor aflate in acel dosar si incredintarea unei cópii Asociatiei 21 Decembrie, dar lucrurile au continuat sa fie tergiversate, ca si cum nu ar fi vorba de viata unui om si totul poate merge ca pana acum. Daca dupa 20 de ani de la cele intamplate in decembrie 1989 nu avem adevarul complet despre acele zile, despre cei care au tras, mai ales in zilele urmatoare ridicarii la cer a lui Ceausescu, in elicopter, acesta e inca un semn ca vinovatii de toate acele crime sunt inca in functii, ca reteaua Securitatii continua pe sub valul frumos colorat al celorlalte, noi, chipurile, servicii secrete, in numar de sapte, mi se pare, cifra fara precedent intr-o tara democratica.
Intr-o tara unde oamenii nu mai sunt preocupati de adevarul despre cea mai evidenta crima comisa sub ochii multora dintre ei, merita oare ca un om ca Teodor Maries sa-si dea viata pentru aflarea adevarului? si daca s-ar afla, in cate alte decenii s-ar pronunta justitia romana, continuatoarea – nu-i asa? – a celei dinainte de 1989? Caci daca in prezent se mai teme sa nu-i deranjeze pe vinovatii aflati in viata, dupa disparitia lor se va feri sa nu-i deranjeze pe urmasii lor si asa mai departe. Sa fie acest tratament aplicat lui Teodor Maries inca o crima din cele de dupa 22 decembrie? Sa mai traga inca dl Ion Iliescu si ai domniei sale tot "din toate pozitiile" ca acum 20 de ani?
