Un an intreg au negociat diplomatii americani si chinezi vizita de saptamana aceasta a presedintelui chinez, Hu Jintao, in Statele Unite. Administratia Bush s-a temut de o vizita goala de continut si a insistat asupra problemelor ce ar urma sa figureze pe agenda discutiilor de azi de la Casa Alba dintre Bush si Hu, in vreme ce chinezii s-au concentrat asupra problemelor de protocol, adica de imagine. Beijingul a dorit cu orice pret o „vizita de stat”, dar in final n-a obtinut decat o „vizita de lucru”.
Responsabilii politici de pe ambele maluri ale Pacificului sunt convinsi ca cele doua superputeri se indreapta fatalmente spre confruntare, dar ambele state dau semne ca doresc sa amane acest moment cat mai mult, in pofida divergentelor tot mai adanci.
Ascensiunea economica a Chinei a atras dupa sine si o pondere politica globala din ce in ce mai insemnata, care a nelinistit cercurile conservatoare de la Washington pana intr-atat incat s-a propus ca, in mod oficial, politica americana sa inlocuiasca Rusia cu China in calitate de principal adversar geostrategic.
Chinezii au contracarat aceasta tendinta inventand conceptul de „ascensiune pasnica”, care in opinia lor ar avea toate caracteristicile ascensiunii marilor puteri, cu exceptia caracterului agresiv. Autorul acestui concept, Zheng Bijian, vechi ideolog al Partidului Comunist Chinez si consilier al lui Hu, pune „ascensiunea pasnica” in contradictie cu nasterea Germaniei, Japoniei sau Uniunii Sovietice brejneviste ca mari puteri, toate marcate de politici de vecinatate si globala violente. Cu alte cuvinte, China n-ar avea de gand, cel putin pentru urmatorii 40 de ani, sa conteste hegemonia globala americana. Pana si in chestiunea Taiwanului, in marginea caruia retorica este intotdeauna aprinsa, Hu a semnalizat ca favorizeaza reluarea discutiilor cu conditia ca SUA sa taie avantul spre independenta al presedintelui de la Taipei, Chen Sui Bian.
Pe plan economic, Hu si-a trimis saptamana trecuta in America o echipa redutabila care a semnat contracte in valoare de peste 16 miliarde de dolari, inclusiv traditionala achizitie de avioane Boeing, dar aceasta nu e de natura sa rezolve problema deficitului comercial bilateral record (202 miliarde de dolari) al Americii. Nimeni nu se asteapta ca Hu sa accepte principala cerere americana – aprecierea yuanului.
Cat despre „ascensiunea pasnica”, China isi cumpara de ani buni cu miliarde de dolari loialitatea unor tari cu regimuri despotice sau autoritare precum Iranul, Nigeria, Venezuela, Sudan, Zimbabwe, in primul rand tari cu resurse naturale vaste. Spre deosebire de America, China nu cere reforme politice, democratizare si respectarea drepturilor omului, ceea ce o face mult mai atractiva. „Pasnic” e un termen relativ. Accentul ar trebui pus pe „ascensiune”.
