In umbra actorilor, a reflectoarelor, a decorurilor si a scenei se afla o adevarata armata de oameni profesionisti a caror meserie, extraordinar de dificila si plina de raspundere, se afla pe cale de disparitie: croitorese, peruchiere, masinisti, sunetisti, luministi, tamplari, pictori, butafori si asa mai departe. Toti sunt profesionisti in ceea ce fac, desi nu exista nici o institutie specializata care sa-i pregateasca in meseriile mentionate strict pentru teatru. Munca lor este diferita, spre exemplu, de cea a unei croitorese obisnuite, necesitand indemanare si zeci de ani de experienta.
Secretarul literar al Teatrului National Constanta, Anaid Tavitian, care le-a dedicat artistilor din umbra un capitol special intr-una din cartile sale, spune ca toti sunt profesionisti, lucru dublat de o mare pasiune si devotament pentru teatru. “Profesia lor se afla la granita dintre meserie si arta. Sunt meserii speciale care tin strict de teatru si sunt pe cale de disparitie pentru ca nu exista nici o institutie care sa pregateasca oamenii in aceste sectoare. Ei vin aici cu o anumita baza, insa invata din mers; pot sa spun ca «fura» un pic unii de la altii”, a declarat secretarul literar al teatrului constantean. Astfel, exista tehnicul de scena care cuprinde masinistii, sunetistii, peruchierele, recuziterii, cabinierele si tehnicul de atelier – pictorii, tamplarii, croitorii si tapiterii. Toti lucreaza pentru a crea o lume in miniatura, tocmai de aceea toate aceste meserii practicate in teatru sunt diferite de ceea ce stim noi ca reprezinta.
Arta cere sacrificii
Edvard are 45 de ani si de 14 ani lucreaza in teatru ca pictor. “Timp de 12 ani am lucrat la Opera apoi, dupa comasarea institutiilor de cultura, am venit aici, la Teatrul National. Este o meserie foarte frumoasa insa cere si foarte multe sacrificii. In plus, multe dintre solutiile si vopselele pe care le folosim aici sunt toxice”, a declarat pictorul. Meseria sa de baza este de grafician. A urmat cursurile Liceului de Arta care s-a desfiintat si a fost nevoit sa urmeze cursurile de lacatus mecanic. Dupa 12 ani, s-a reintors la meseria pe care a iubit-o dintotdeauna si a ajuns la teatru. Edvard spune ca regreta alegerea sa desi este o meserie foarte grea. Aici, spune el comparativ cu Opera, decorurile sunt complexe, cu fundale foarte mari.
Unicul butafor are 70 de ani
Seful de productie din cadrul Teatrului National Constanta, Doina Astrid Dascalu, spune ca cei mai greu de gasit sunt butaforii. In prezent, institutia de cultura are un singur colaborator in acest domeniu – Marcel Balota, in varsta de 70 de ani. “Timp de aproape 50 de ani am lucrat numai la Teatrul de Papusi si la Opera de unde m-am si pensionat. Am fost apoi solicitat aici, drept colaborator si am acceptat fara sa ma gandesc prea mult”, a declarat Marcel Balota. El a lucrat pentru cele mai importante piese montate pe scena nationalului. Printre acestea amintim doar “Satra”, “Imblanzirea scorpiei” sau “Dulceamar”. Meseria sa va fi preluata, probabil, de Lacramioara Dumitrascu. Momentan, ea este “eleva” lui Marcel.
Omul care salveaza scenografii
Un rol deosebit de important in tot ceea ce inseamna decoruri il are George Plugaru. De 17 ani lucreaza in mecanica, iar din 1991 se afla la teatru. “El realizeaza decorurile cu armatura metalica. Au existat nenumarate cazuri in care nici scenografii nu au putut gasi solutii legate de unele decoruri, dar el a fost acolo si a salvat situatia”, a mai afirmat seful de productie, Doina Astrid Dascalu. George Plugaru incearca sa realizeze decoruri cat mai usoare, detasabile care sa fie usor de transportat in turneele teatrului. Imediat dupa ce structura metalica este realizata, piesa din decor se indreapta spre tamplarie pentru a fi acoperita. Aici se executa tot ceea ce se vede pe scena: piese de mobilier, ferestre, usi. Ulterior, acestea pleaca spre sectorul de tapiterie – scaune, canapele, parti din decor.
Personal supraaglomerat la croitorie
Munca cea mai grea este depusa de cele trei croitorese ale teatrului – doua pentru costumatiile actritelor si una pentru cele ale actorilor. “Sunt costume de scena, de aceea trebuie realizate perfect. Finisajele sunt de aceeasi calitate ca cele realizate la casele de moda. In plus, cusaturile trebuie sa fie foarte rezistente pentru ca toate costumele se spala dupa fiecare reprezentatie in parte”, a mai precizat seful de productie din cadrul Teatrului National Constanta. Volumul de munca este enorm; cele trei angajate abia fac fata. Materialele pe care le utilizeaza sunt foarte scumpe, astfel ca trebuie sa fie foarte atente in ceea ce priveste masurile luate actorilor. Pentru un rol bine interpretat, ei trebuie sa se simta bine in costume si sa-i reprezinte. Peruchierele si cabinierele au si ele un rol destul de important. Arta machiajului de teatru este complet diferita de cea obisnuita. Trebuie sa cunoasca foarte bine machiajele pentru tenul fiecarui actor. Cabinierele sunt cele care au grija de costumatia actorilor. Ele trebuie sa stie ce costum trebuie sa imbrace fiecare dintre ei.
Tehnicul, indispensabil
Masinistii, sunetistii, electricienii se pot numi “esenta” fiecarui spectacol. Ei participa efectiv la reprezentatiile scenice – se trag cortine, apar si dispar piese din decor sau recuzite, iar efectele speciale, atat cele sonore, cat si cele legate de jocurile de lumini, subliniaza mesajul trimis de actori catre public. “Toti au un rol important in realizarea unei piese si toti au emotii foarte mari inaintea unei premiere. Traim cu aceeasi intensitate ca a actorilor. La orice spectacol, in spatele lor se afla o echipa care munceste continuu, de la recuziteri, croitorese, pana la plasatoare. Trebuie sa iubesti enorm ceea ce faci pentru a rezista muncii din teatru. Aceasta este, de fapt, prima noastra casa: aici traim, aici mancam, aici muncim. La un moment dat, teatrul devine primordial pentru toti dintre noi”, a conchis Doina Astrid Dascalu, seful de productie din cadrul Teatrului National Constanta.
