Se pare că pentru unii dintre semenii noştri, viaţa este foarte grea iar supravieţuirea de zi cu zi este o luptă crâncenă între a fi sau a nu mai exista.
Peste Estera Vişan din Bocşa, relele s-au revărsat din toate părţile. În urmă cu cinci ani şi jumătate, în casa familiei a fost mare bucurie când a născut o pereche de gemeni. Fiindcă analizele şi investigaţiile medicale au arătat că băiatul şi fetiţa sunt destul de mici, soţii Vişan au ales ca mama lor să-i aducă pe lume la o clinică din Timşoara.
Fiindcă au fost mai mici la naştere, băiatul şi fata, au fost supuşi terapiei cu oxigen şi tratamentului în incubator. La două luni, micuţii au fost externaţi cu greutate normală iar toate analizele, inclusiv cele oftalmologice, spuneau că totul este în regulă. Culmea este că la doar o lună după ieşirea din spital, o veste a căzut ca un trăsnet în familia Vişan.
„Un buletin cu ultimele analize medicale, arăta că micuţii au suferit o dezlipire de retină şi sunt orbi. Mai mult chiar, băiatul a fost diagnosticat şi cu o hemipareză la membrele inferioare”, spune Estera Vişan. Familia a primit lovitura şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, la nici un an după aceea, tatăl copiilor a pierit într-un accident auto. Omul a murit în taximetrul pe care îl conducea, lovit de un individ care nici măcar nu poseda permis auto.
Viaţa ca un chin
De atunci, femeia se chinuieşte singură cu cei mici. Pentru că a realizat că în viaţă nu va putea fi mereu alături de ei, ea i-a înscris la un Centru special unde copiii învaţă să trăiască cu handicapul dobândit în sistemul de sănătate românesc. „De cinci ani, zi de zi, femeia aceasta face 60 de kilometri ducând copiii şi aducându-i de la Bocşa la Reşiţa. În timpul cât copiii sunt la programul special de recuperare, ea mai lucrează pe unde apucă, fiindcă nu are pe absolut nimeni, nici o rudă mai apropiată care să o ajute. Mai mult chiar, locuinţa în care stă împreună cu copiii aparţine unor prieteni de familie. Estera plăteşte doar cheltuielile şi nu i se percepe nici o chirie, tocmai fiindcă este o mamă extraordinară, o luptătoare” spune doctorul Georgeta Boici, directorul „Centrului de educaţie specială şi recuperare Primăvara” din Reşiţa.
,,Cei mici urmează un program de recuperare, învăţare şi adaptare la viaţa de nevăzător. Ei sunt foarte receptivi şi s-au împrietenit cu toţi psihologii şi kinoterapeuţii de la Centrul de recuperare Primăvara. Sunt foarte cuminţi şi dornici să se descurce singuri” spune psihologul Rodica Rusu. „Fetiţa, Alexia, se descurcă mai bine ca şi fratele ei, Alexis. Este mai descurcăreaţă, iar pe mine, pe noi toţi cei de aici, mă percepe ca pe o rudă, ca pe o prietenă mai mare” mai spune psihologul.
O rază de lumină
O rază de lumină a apărut în casa mamei cu cei doi micuţi. „Fetiţa şi băiatul percep lumina. Aceasta înseamnă că există posibilitatea ca cei mici să îşi recapete vederea. Lucrul acesta a fost confirmat şi de către un medic specialist american care îi vede şi evaluează pe micuţi de două ori pe an. Locul de întâlnire este o clinică din Italia, dar costul operaţiei este enorm: 25.000 de dolari pentru lumina unui ochi. Cu toate acestea, deşi suma este enormă, eu sper într-o minune. Cred că Dumnezeu ne va arăta bunătatea lui şi nouă” spune Estera, în timp ce plânge încet ca să nu o audă copiii. Ea este decisă să dea Ministerul Sănătăţii în judecată şi pe medicii care s-au ocupat de copii. Vrea să facă acest lucru dintr-un singur motiv: ca nu cumva alţi copii şi alţi părinţi să mai păţească aşa ca ea. „Statul i-a nenorocit pe cei mici, iar mie mi-a distrus viaţa. Nu este corect, cineva trebuie să plătească pentru ca aceste greşeli să nu se mai repete. Cu toate acestea, cu toate că se recunoaşte că este culpă medicală, nimeni nu mă ajută cu nimic. Nici măcar indemnizaţia pe care trebuie să o primesc de la Primăria Bocşa nu mi s-a mai dat din luna iulie. Cazul nostru a fost prezentat la emisiunea Andreei Marin, Surprize- Surprize, iar primarul Bocşei, Mirel Pascu, s-a folosit de necazul nostru pentru aşi face campanie şi imagine. S-a angajat în faţa unei ţări întregi că ne dă o locuinţă în care să putem locui. Şi ne-a dat. Ne-a dat cu chirie o casă în care nu a mai locuit nimeni de 15 ani. Totul era putrezit şi distrus, iar acoperişul stătea să cadă. Bineînţeles că am refuzat-o, iar acum, după trei ani, Primăria Bocşa m-a dat în judecată pentru restanţe la….chirie” spune femeia cu un zâmbet amar în colţul gurii.
