Cele doua scrisori de bonitate bancara depuse la dosarul privatizarii ARO nu demonstreaza nicidecum capacitatea Cross Lander de a investi si de a administra fabrica din Campulung. Ele sunt de fapt doua fituici, denumirea de „scrisoare de bonitate bancara” fiind data numai de traducatorul roman, ca traducere a cuvantului „Gentlemen” (!?!).
In loc sa dea masura fortei investitorului strategic, prima scrisoare este „de curtoazie” si-i atrage atentia lui Musetescu ca banca nu-si asuma nici o raspundere pentru clientul Cross Lander. Cea de-a doua scrisoare purta deja patina timpului la momentul depunerii la privatizare si nu era adresata autoritatilor statului roman, ci dealerilor Cross Lander.
„Cele doua scrisori nu au nici o valoare”, spune Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor.
Scrisoare de curtoazie, tradusa ca „bonitate bancara”
Prima scrisoare, o fituica adresata ministrului privatizarii Ovidiu Mosatescu (sic!) este o scrisoare de curtoazie, nicidecum o scrisoare de bonitate bancara. Semnatarul ei, Willy Gomez, vicepresedine de sucursala a bancii Melon United National Bank (biroul sau se afla in Miami, la un kilometru distanta de „sediul” lui Perez), ii pune in vedere lui Musetescu: „Prezenta scrisoare are un caracter confidential si este acordata ca un act de curtoazie, intelegandu-se ca sursa si continutul sau nu pot fi divulgate si ca banca si angajatii acesteia nu isi asuma nici o responsabilitate. Scrisoarea contine informatii si opinii care se pot schimba fara instiintare (…) exactitatea datelor nu este garantata”.
Cu alte cuvinte, nici vorba de scrisoare de bonitate, ba din contra – „Alo, domnule Musetescu, banca noastra nu-si asuma nici o raspundere pentru Cross Lander, daca vreti sa faceti afaceri impreuna, o faceti pe riscul dumneavoastra”. Dupa cum bine se vede, riscul nu a fost al domnului Musetescu, ci al unui oras intreg, care traia de pe urma producerii de autoturisme ARO si care acum moare de foame. Iar raspunderea pare ca nu o poarta nimeni, desi toti artizanii acestei privatizari ar trebui facuti raspunzatori!
Infractiunea este cu atat mai grava cu cat premeditarea este evidenta. Scrisoarea trimisa lui Musetescu nu are, nu a avut niciodata, caracterul si forma unei scrisori de bonitate. Mai mult decat atat, nicaieri in cuprinsul documentului nu este mentionat acest lucru.
Nefiind folositoare in acest fel, problema a fost rezolvata prin masluirea traducerii. Cu de la sine putere (daca a fost „imputernicit” ar trebui sa o afle organele de ancheta), traducatorul autorizat Urdea Anghel Brad Tom a tradus cuvantul englezesc „Gentlemen” (n.r. – „Domnilor”) prin mai romanescul, dar utilul „Scrisoare de bonitate bancara” (!!!). El si-a incalcat grav atributiile functiei de traducator autorizat, aceasta traducere tendentios eronata neputand fi justificata in nici un mod Ð nici literar, nici economic. Semnalam, cu aceasta ocazie, organelor abilitate ca Urdea Anghel Brad Tom a certificat exactitatea traducerii in inscrisuri, pe baza autorizatiei nr. 853 eliberata de Ministerul Justitiei.
John Bedos, bancherul virtual
A doua scrisoare de bonitate bancara este si mai gogonata, dar contine elemente cu mult mai relevante asupra complicitatii functionarilor APAPS. Si in acest caz, deschiderea ii apartine traducatorului autorizat Brad Urdea, acesta amintindu-si, ca si in cazul precedent, ca „Gentlemen” se traduce „Scrisoare de bonitate bancara”. De aici mingea ajunge in terenul APAPS, servita de John Perez. A doua „scrisoare de bonitate” nu este nici macar adresata statului roman, autoritatii de privatizare ori macar ministrului „Mosatescu”, precum prima. Este pur si simplu o recomandare adresata dealerilor Cross Lander (cel mai probabil parteneri de afaceri ai lui Perez in SUA). Inca o data este de remarcat intentia traducatorului, acesta lasand netradusa referinta „All Cross Lander Dealers”, care ar fi aratat cui ii este adresata scrisoarea.
Principala hiba a celei de-a doua scrisori botezate „de bonitate” este cu totul alta. Desi prezentata la APAPS la data de 28 iulie 2003 (ultima zi de depunere a ofertelor), scrisoarea este datata 5 martie 2002. Chiar daca ar fi fost cu adevarat o scrisoare de bonitate bancara, ea nu mai era valabila Ð o astfel de scrisoare trebuie sa fie de data cat mai recenta, nicidecum veche de aproape un an si jumatate. Dar John Bedos, semnatarul scrisorii, in calitate de vicepresedinte International Trade Group al Bancii Union Planters din SUA, este un mai vechi prieten al lui John Perez, Ovidiu Musetescu fiind un prieten mai nou.
Actualul director general ARO, expert in domeniul „cum sa faci afaceri fara bani”
Pentru a intregi albumul de familie al jafului de la ARO, sa mai spunem ca John Bedos, cel care a semnat a doua scrisoare de bonitate, este in prezent vicepresedinte al consiliului de administratie si director general al ARO. El figureaza pe Internet si ca vicepresedinte al unei companii americane, Reserve Fuels Ltd. (SRL), cu sediul in Insulele Virgine si birouri in Miami (singura referinta pe care am gasit-o vizavi de birourile din SUA sunt cele in care se practica servicii de secretariat virtual). Fernando Bedos apare ca fiind vicepresedinte al acestei companii din 2003, fapt ce ar putea explica motivul pentru care el nu a mai putut emite vreo recomandare pentru Cross Lander in anul privatizarii, fiind probabil plecat din banca Union Planters. Bedos mai figureaza ca lector in cadrul unor seminarii cu tema „Cum sa faci afaceri fara bani oriunde in lume”, seminar cu pranzul inclus (bufet), plata in avans – 25 de dolari biletul!
Contactat telefonic, Bedos a refuzat dialogul. Ne-a spus „Thank You! Bye-bye”, ceea ce in „traducere autorizata” ar putea insemna, pentru Musetescu & acolitii, „scrisoare de bonitate bancara”.
Hotie cu premeditare
Conducerea APAPS stia ca scrisorile sunt varza – numai niste ageamii puteau accepta astfel de scrisori, daramite cei de la Directia de privatizare prin programe internationale in frunte cu directorul Lucian Goj (presedinte al comisiei de privatizare a ARO?!?) – macar acestia puteau citi in engleza „scrisorile” de bonitate. Dar nu au avut curajul sa le ia de bune din prima. Astfel incat au inclus in contractul de privatizare, din luna septembrie, clauza potrivit careia contractul de vanzare-cumparare al ARO nu putea fi pus in aplicare pana cand nu se primea avizul de la Eximbank asupra „facaturilor” pe post de scrisori de bonitate.
Potrivit contractului, Perez nu putea deveni, prin Cross Lander, proprietar la ARO, daca nu se primea avizul Eximbank Ð contractul se desfiinta inainte de a intra in vigoare! Cum sa dea insa Eximbank un astfel de aviz, mai degraba aviza bilete la un meci prost, macar acelea erau inseriate. Cum nu a dat nici un aviz (a constatat-o si Curtea de Conturi), contractul era in pericol de a fi desfiintat. Ceea ce nu l-a impiedicat pe Ovidiu Musetescu sa impinga ARO in prapastia Cross Lander semnand privatizarea pe sustinerea, mincinoasa, in documente oficiale, ca toate clauzele (implicit avizul Eximbank) sunt indeplinite!?! Pe ce baza? Pe baza unei adrese emise in acest scop de Directia de privatizare prin programe internationale, condusa chiar de presedintele comisiei de privatizare. Hotie pe fata, dupa cum lesne se observa.
„Scrisorile n-au nici o valoare”, afirma presedintele Asociatiei Romane a Bancilor
Pentru a verifica ce valoare au scrisorile intitulate „de bonitate”, ne-am adresat lui Radu Gratian Ghetea (foto), presedintele Asociatiei Romane a Bancilor. „Nu au absolut nici o valoare”, ne-a confirmat bancherul. „Doar pentru asta ati venit? (n.r. – m-ati deranjat?), a fost urmatoarea replica a lui Radu Ghetea, in timp ce ne deschidea, pentru a iesi, usa biroului. Cam nepoliticos, fireste, dar nu acelasi gest trebuia facut de APAPS cu investitorii de la Cross Lander? Sa dea afara de la negocieri echipa lui John Perez?
Ar fi fost insa un gest gratuit. La propriu!
