» "Istoria calvitiei mele", roman lansat recent la Humanitas in prezenta autorului, nu este despre pierderea parului, ci despre un adolescent convins ca are cel mai mic penis din lume.
» Publicat sub pseudonim, romanul i-a adus lui Arnon Grunberg a doua oara premiul Anton Watch pentru roman de debut, starnind un scandal literar in Olanda.
» Criticii si cititorii apreciaza stilul concis al relatarii, absurdul si ironia situatiilor si, mai ales, umorul suprarealist cu care sunt tratate realitati mai degraba tragice.
La numai 37 de ani, Arnon Grunberg a publicat 10 romane, mai multe culegeri de povestiri, eseuri, piese de teatru si scenarii de film, fiind tradus in 22 de limbi in 35 de tari. Romanul "Istoria calvitiei mele" a fost publicat sub pseudonimul Marek van der Jagt, acesta fiind si numele personajului principal al cartii.
Student la filosofie, Marek este aproape violat de mama unui copil desfigurat de un accident, pe care il mediteaza, este obsedat de "amour fou" (iubirea considerata de suprarealisti suprema pentru ca nu are nici un scop in afara ei insisi), are un tata pentru care nu conteaza decat succesul, o mama cu nenumarati amanti si un penis "cat degetul mare de la picior", care il face sa se simta ca un "pitic secret".
Prezent la Bucuresti la lansarea cartii si la intalnirea cu cititorii, Arnon Grunberg a raspuns direct si relaxat intrebarilor voalate sau incomode din public. Intrebat daca romanul sau este autobiografic, Grunberg a raspuns ca ideea de a scrie despre "cel mai mic penis din lume" i-a venit atunci cand o fosta iubita i-a povestit despre un fost prieten al ei. Nu crede ca scandalul poate face valoarea unei carti, ci, cel mult, o poate impune atentiei publice un timp, dupa care romanul va fi uitat daca nu are nici o alta valoare. Nu si-a propus sa castige un premiu pentru debut de doua ori si e de parere ca a fi considerat aproape un escroc pentru ca a publicat sub pseudonim este o prostie, atat timp cat acesta este un lucru obisnuit in literatura.
» R.l.: Am citit pe website-ul dumneavoastra ca ati fost dat afara din liceu la 17 ani. De ce?
Arnon Grunberg: Eu voiam sa renunt la scoala, voiam sa ma fac actor. Voiam altceva decat parintii mei voiau sa fac si altceva decat profesorii imi ziceau sa fac. Asa ca nu ma mai duceam la scoala, iar dupa o vreme am fost exmatriculat. Apoi n-am mai vrut sa ma intorc la scoala, eram foarte convins de asta pe atunci si inca cred ca aceasta a fost o decizie importanta. N-am reusit sa devin nici actor, nu am fost acceptat, probabil ca nu eram foarte bun. Asa ca am devenit scriitor.
» La 23 de ani ati publicat primul roman, care a castigat un premiu si s-a vandut foarte bine. Cum v-ati simtit ca scriitor de succes atat de tanar?
M-am simtit bine. Dar, dupa cum am spus, am avut parte de esecuri inainte ca actor, asa ca pentru mine succesul nu a venit peste noapte. Mi-a schimbat viata treptat pentru ca am putut renunta la munca, nu am mai avut probleme financiare, dar in acelasi timp nu ma trezeam in fiecare dimineata si nu mergeam pe strada gandindu-ma: "Sunt extraordinar, sunt cel mai bun".
» De ce ati publicat "Istoria calvitiei mele" si alte romane sub un pseudonim?
Din mai multe motive. Dupa ce am publicat mai multe romane folosind numele meu si eram destul de cunoscut, am vrut sa vad cum reactioneaza oamenii la cartile mele fara sa stie de cine sunt scrise. Voiam sa fiu tratat din nou ca un incepator, ca un necunoscut.
» Este Marek van der Jagt un alter ego al dumneavoastra?
Da, este o persona, o varianta a mea.
» Si ati aflat ceva interesant din acest experiment?
La inceput da. Spre exemplu, cum eu pretindeam ca sunt in parte austriac, criticii au inceput sa pretinda ca vad in cartile mele influenta unor autori austrieci sau ungari pe care nu i-am citit. Voiam un nou start.
» Faptul ca ati castigat pentru a doua oara premiul Anton Watcher pentru debut a fost o confirmare?
Da, a fost o confirmare pentru mine.
» Ati planuit sa castigati acest premiu pentru a doua oara?
Nu, nu ai cum sa stii ca vei castiga un premiu atunci cand scrii un roman.
» Dar v-ati simtit vinovat dupa aceea ca ati primit premiul, desi nu mai erati un debutant?
Nu, pentru ca exista o intreaga traditie a pseudonimelor in literatura si nu este o crima sa scrii folosind un alt nume.
» In "Istoria calvitiei mele" pierderea parului este o metafora pentru o alta problema, penisul minuscul. Este aceasta problema la randul ei o metafora pentru ceva cu totul diferit?
Da si nu. Sexualitatea este o parte importanta din conditia umana si in sensul acesta se poate spune ca este un roman despre sexualitate. In acelasi timp, este o carte despre obsesii si tot ce decurge de aici.
» Credeti ca sexualitatea este mai degraba o binecuvantare sau o pacoste pentru oameni?
Este o pacoste. Una pe care nu o poti evita. Imediat ce o relatie devine sexuala, intreaga dinamica si textura a relatiei se schimba.
» Marek, dincolo de faptul ca e un baiat atragator si are problema lui secreta, se adapteaza greu la adolescenta si are dificultati in a se impaca cu sexualitatea. Oglindeste acest fapt propria dumneavoastra experienta ca adolescent?
Da, pubertatea si adolescenta au fost perioade dificile si pentru mine si cred ca aceasta este o experienta comuna. Adolescenta nu este o tranzitie usoara de la punctul A la punctul B.
» Chiar pentru persoanele atragatoare?
Marek, chiar daca arata bine, este mereu in competitie cu fratii lui, cu cei din familie. Mereu trebuie sa dovedeasca ceva si se simte un ratat, iar atunci incepe sa fie obsedat de penisul lui. Eu, atunci cand eram foarte tanar, eram foarte nesigur pe mine, eram foarte timid.
» A avea un penis foarte mic este cel mai rau lucru care i se poate intampla unui barbat?
Depinde. Da, poate fi cel mai rau lucru. Daca tu crezi ca din cauza asta nu poti functiona ca o fiinta umana, atunci este cel mai rau lucru. In sensul acesta cartea mea este despre sexualitate – sexualitatea devine o parte din identitatea ta, din ceea ce crezi tu ca esti, felul in care te percep ceilalti si asa mai departe.
» Ce este Universitatea iubirii? Am vazut un link cu acest nume pe website-ul dumneavoastra.
Este un proiect mai vechi, pe care l-am inceput cu o fosta prietena de-a mea, dar acum nu este prea activ. Este un website de scrisori de dragoste, un loc unde oamenii pot scrie, sub pretextul literaturii, lucruri pe care in realitate nu vor neaparat sa le scrie.
