Cum altfel poate sa fie caracterizata lupta dintre palate la numai o luna de la intrarea in UE? Mai este cumva loc de clementa pentru a spune ca totusi scandalul se duce cu sabii de lemn si pusti de trestie adusa din balti? Nu vedeti cum decurge conflictul si cum se trage din toate partile de zici ca tara a fost invadata de ieniceri si spahii? Cu doi ani in urma, Basescu si Tariceanu se tineau de mana, fluturand steagul portocaliu si tragand din pipa prieteniei vesnice. Astazi, sunt cei mai mari dusmani. Atunci cine este nebun sa spuna ca presedintele si primul ministru doar se calca pe bombeu cand ei mai au putin si se iau de gat in public? Se lupta de-a-devaratelea nu din cauza diferentelor de opinii – se mai intampla si prin alte parti -, ci pentru protejarea unor interese deconspirate chiar de cei doi politicieni cu ocazia lansarii biletelului pe piata. Oare mai are rost sa credem in fanfaronade patriotice de genul “interesul national trebuie aparat”? Nici vorba! Ultimele atacuri au demonstrat clar ca orice urma de “interes national” a disparut. Nu mai exista interes public, respect pentru alegatori sau retinere pentru a preveni caderea in derizoriu. Doar moravuri pline de dezmat politic. Fapt ce ma face sa afirm ca o buna parte din inaltii demnitari isi sapa singuri groapa. Sau unii altora. PNL pe a PD, Basescu pe a lui Tariceanu, Calin pe a lui Traian, in timp ce PSD sapa la o groapa comuna unde spera sa cada si liberalii cu care negociaza pe ascuns.
Nu gresesc daca afirm ca trecuta campanie electorala a fost floare la ureche in comparatie cu loviturile din ultimele saptamani. Este adevarat, nu sunt multe victime, cea mai noua este ministrul Ungureanu, pus la zid chiar de seful sau de partid in urma episodului irakian, insa cine poate garanta ca Monica Macovei sau Claudiu Saftoiu nu vor fi cu capul pe buturuga in zilele urmatoare? Nimeni. Daca Tariceanu ar fi fost intotdeauna la fel de exigent cu toti ministrii, probabil trebuia ca jumatate dintre ei sa fie scosi in suturi din Palatul Victoria. Sunt liberali, democrati, udemeristi, ca sa nu mai vorbesc de conservatori, intre timp plecati din Executiv, cu abateri mult mai grave, nesanctionate insa de premier. Unii dintre ei dau cu subsemnatul la DNA. Pentru ei, Calin Popescu Tariceanu n-a avut ac de cojoc. L-a strans in schimb cu usa pe tanarul Ungureanu mai tare ca pe Flutur nu pentru ca era convins ca merita sa-i ceara demisia, ci ca sa-i demonstreze lui Basescu, parca mai obosit ca oricand, ca el este seful Guvernului si, evident, al Aliantei. Drept pentru care s-a gandit sa-l someze direct pe dusmanul Basescu dupa ce acesta din urma i-a acuzat pe unii politiceni ai puterii de “lichelism politic dus la absurd”.
Am avut senzatia, nu-i prima oara, ca PD s-a trezit gol pusca in fata adversarului. A incercat mai intai un contraatac firav, invinuind PNL de colaborare in culise cu PSD pentru sustinerea unui guvern minoritar al liberalilor, pentru ca, luni seara, democratii sa faca pasul inapoi, acceptand un fel armistitiu politic cu partenerul de alianta. Toti spun ca Emil Boc vrea sa traga de timp. Asteapta sa vada cum evolueaza actiunea de suspendare din functie a presedintelui, in ce masura parlamentarii PNL au votat ieri Legea referendumului si daca, intr-adevar, exista ceva real in ceea ce priveste oferta social-democratilor facuta liberalilor conform careia Bogdan Olteanu ar urma sa urce la Cotroceni in locul lui Nicolae Vacaroiu. Liderul de la Senat se va jertfi in eventualitatea ca suspendarea lui Basescu s-ar produce. Mircea Geoana nu confirma insa astfel de tratative, dar nici nu le neaga. O politica incalcita, cu politicieni suciti. Unii declara ca au facut pace, dar se vede foc la gura tevii. Inconstienta sau prostie? Si una, si alta mai degraba.
