Judetul nostru este campion la capitolul intreprinderi agricole de stat falimentare. Baza de date a Agentiei Domeniilor Statului este plina pana la refuz cu cateva mii de active, dintre care un numar insemnat revin Constantei. Ele se impart in mai multe categorii – „restructurare”, „privatizare” etc. -, dar de fapt toate sunt intr-un faliment nedeclarat. ADS este proprietara a 44 de societati constantene cu profil agricol, la care se mai aduga nu mai putin de 55 de circumscriptii veterinare care exista doar cu numele. De privatizat, ADS nu a reusit sa privatizeze nimic de la inceputul acestui an. Metodele de vanzare au fost schimbate de mai multe ori, fara insa a incetini macar un pic alunecarea agriculturii judetului pe panta falimentului. Putinele societati cat de cat rentabile au fost aduse in pragul falimentului in cativa ani prin simpla lor pastrare in sectorul de stat.
„Reteta” lichidarii sectorului agricol
Cel mai bun exemplu al gaurii negre in care se afla agricultura judetului este fosta intreprindere-model Docefran Dorobantu. Odinioara numarul 1 intre IAS-urile constantene atat ca numar de salariati, cat si ca performanta, Docefran a incaput pe mana unor escroci, care au adus societatea in faliment in doi ani, dupa care au vandut-o unei firme-fantoma. Vreo 200 de oameni au ramas pe drumuri, o ferma de vaci a fost devalizata, iar parcul de utilaje – vandut la fier vechi. Bugetul de stat a fost pagubit cu vreo 10 miliarde lei, dar – ce mai conteaza? -, la cat s-a furat in economia locala, ceea ce s-a intamplat la Dorobantu echivaleaza cu o picatura de apa in mare. Cam aceeasi soarta au avut-o Agiloq Agigea, Soliana Independenta si inca vreo 30 de firme de stat.
Incompetenta guvernamentala
De fapt, majoritatea institutiilor de stat cu competente in domeniul economic nu au miscat un deget pentru urgentarea sau macar urmarirea post-privatizare a societatilor de stat. ADS, AVAS si departamentul de privatizare al Ministerului Industriilor, cel care detine cateva active importante in judetul nostru, s-au multumit in ultimii patru ani doar sa cheltuiasca sume astronomice pentru nevoile proprii, deplasari, simpozioane, consultanta. De justificat bugetul facut praf, nici vorba. ADS este in plin scandal al vanzarilor de active, AVAS trage barca pe uscat, iar ministerul se chinuie de 5 ani sa gaseasca un cumparator pentru fostul santier militar. Noile echipe manageriale instalate in iarna anului trecut parca sunt trase la indigo dupa vechile conduceri. Adica nu fac nimic. De bine, de rau, chiar daca au facut o multime de afaceri pe principiul nepotismului, fostele conduceri ale acestor institutii si chiar executivul PSD au elaborat o serie de legi care, pe timp scurt, au accelerat privatizarea. Este vorba despre trei acte normative valabile pe o perioada determinata care acordau facilitati investitorilor privati. Popular, strategia era cunoscuta ca „privatizarea pe un euro”. In prezent, ADS mananca degeaba bani de la bugetul de stat de sase luni incoace, AVAS a vandut o singura fabrica din Constanta. Daca asta se poate considera privatizare, inseamna ca n-o sa terminam in vecii vecilor vanzarea intreprinderilor de stat.
