Lamotesti, Rastoaca, Mircesti sunt doar cateva dintre satele evacuate din cauza inundatiilor produse in ultimele zile in Vrancea. Autoritatile au decis ca sinistratii sa mearga la internate, unde sa stea pana se mai linistesc apele. Zeci de oameni au plecat din casele lor desculti, cu cateva haine ponosite pe ei, neapucand sa ia nimic. „Am muncit o viata degeaba. Toata munca mea a luat-o apa. Eu am venit cu copiii aici, dar barbatu-meu a ramas acasa, sa aiba grija de animale”, povesteste Ionela Oprea. Tragedia care a lovit mai multe comune vrancene este greu de imaginat. Case aflate pana la jumatate in apa sau chiar acoperite de inundatii, drumuri si poduri rupte, oameni inghititi de furia dezlantuita a naturii. Ginel Mititelu, un vrancean dintr-o comuna afectata de inundatii, a vazut cum apa ii lua animalele si mobila din casa. A incercat sa se duca dupa ele, sa incerce sa le salveze, dar nu a mai inaintat pentru ca apa ii ajungea aproape la gat. Si-a luat copilasul de numai doi anisori si a asteptat rabdator sa fie salvat. L-au luat militarii si l-au dus la un internat. „Am muncit o viata. Si am vazut cum apa mi-a luat animalele, aragazul, mobila. Bine ca nu am patit noi ceva”, spunea barbatul, care isi strangea copilasul dezbracat in brate. Camioanele Armatei s-au dovedit neincapatoare pentru zecile de persoane care vroiau sa plece din mijlocul apelor. Unii oameni si-au luat cate o bocceluta cu cateva haine. Altii aveau in mana cate o patura. Unii aveau doar copiii in brate. O femeie din Lamotesti a urcat in camionul Armatei tinand in mana o sticla cu lapte. Cu ochii in gol, femeia tinea strans la piept recipientul, convinsa, probabil, ca e singurul lucru care ii aminteste de casa si de animalele pe care i le luase apa. Zeci de preoti au inceput sa faca slujbe. Descult si cu ochii in lacrimi, preotul din Lamotesti a fugit sa traga clopotele – spun satenii. „Ne-a spus sa ne pocaim, ca vine potopul”, spune Dumitra, o femeie peste care au trecut anii si care spera sa vina avionul sa-i scoata din apele involburate.
