Lipsa de apetit a candidatilor la alegerile prezidentiale din acest an da seama despre starea generala a politicii romanesti. Asistam angoasati la o campanie lipsita de vlaga, asemanatoare unui razboi de transee in care fiecare parte strange munitie pentru batalia decisiva. si daca mult mai vie pare campania din media, si daca ziaristii sunt mult mai ofensivi decat politicienii, politica nu are nimic de castigat din toate acestea. Din contra! Pamfletul si deriziunea, atacul la persoana si demonstratia lacunara distrug si mai mult increderea publica in institutii, inclusiv in cele de media, si in politicieni. Dar apatia care a cuprins politica romaneasca nu este decat efectul pervers al lipsei de sens generalizate. Cum sistemul de atribuire a prazilor a devenit cel mai important motor al politicii romanesti, nu e deloc intamplatoare relaxarea partidelor in plina campanie.
Caci scopul lor nu este acela de a impune idei si programe, ci de a ocupa pozitii. Iar candidatii, izolati de propriile organizatii, pentru a da ceva suspans competitiei joaca sceneta amanarii anuntarii candidaturii. Dupa doua decenii de joc politic ambiguu, publicul a parasit agora. Caci, lipsiti de argumente ideologice, noii gladiatori politici nu mai pot convinge, iar jocurile par mai degraba trucate.
In aceste conditii, influenta alegerilor americane de anul trecut asupra politicii romanesti nu putea fi resimtita. Desi criza era o buna ocazie pentru despartirea de trecut, nici candidatii, nici partidele lor nu isi asuma riscuri. De aceea, se complac intr-o campanie electorala fara perspectiva ideologica. Oferta lor ramane mai degraba "pragmatica", iar tacticile, de la asumarea raspunderii Guvernului pana la motiunile de cenzura, nu fac decat sa amane deznodamantul. Intre timp, Romania pare ca se scufunda incet dar sigur intr-o criza profunda pe care prea putini sunt pregatiti sa o gestioneze.
Fuga de responsabilitate, caci pana la urma cu aceasta seamana lipsa de apetit ideologic afisata cu fiecare aparitie, risca sa nu aduca vreo rezolvare crizei nici dupa alegerile prezidentiale. Limitata la lupta intre persoane, campania electorala se scufunda in derizoriu. Provincializarea si vulgarizarea dezbaterii publice romanesti creasera deja veritabile blocaje comunicationale, pentru ca acum, intr-un moment de cumpana, politicienii sa nu se mai poata face auziti. si, daca situatia nu priveste doar Romania, acum si aici, in plina campanie electorala, era nevoie de asumari publice, de solutii doctrinare, de responsabilitate pentru a preintampina efectele negative, in primul rand sociale, ale crizei.
Obsedati de evolutiile din sondaje, asa cum altii erau, mai ieri, interesati doar de cotatiile bursiere, politicienii nu mai pot comunica. Confundand, uneori chiar inlocuind dezbaterea democratica cu dictatura sondajelor de opinie, politicienii au transpus in viata politica o stare de spirit care domina jocul economic de un an. Dar sondajele nu se pot metamorfoza in formule magice sau in solutii definitive. Ele sunt simple instrumente de masurare. De aceea, tentatia candidatilor de a miza doar pe trucaje sociologice, punand campania electorala sub semnul zodiacal al Sondajului, risca sa distruga ceea ce mai ramasese din politica.
