Şomajul este în creştere. La sfârşitul lunii ianuarie 2013, peste 26 milioane de oameni erau fără un loc de muncă în Uniunea Europeană. Dintre aceştia, aproape 19 milioane în zona euro, arată cele mai noi date Eurostat. În România, la sfârşitul lunii februarie erau peste jumătate de milion de şomeri, în creştere cu jumătate de procent faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, conform cifrelor furnizate de Agenţia Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
În acest context, identificarea unor măsuri care să impulsioneze crearea de noi locuri de muncă şi scăderea şomajului reprezintă alternative de relansare ale unei economii europene şi naţionale din ce în ce mai greu încercate de povara austerităţii.
Antreprenoriatul social şi economia socială pot fi soluţii pentru crearea de noi locuri de muncă, inclusiv pentru grupurile defavorizate, care cu greu pot face faţă actualei situaţii economice. Scopul principal al afacerilor sociale nu este generarea de profit, ci rezolvarea unei problemei care creează uriaşe presiuni sociale şi financiare asupra oamenilor şi societăţii în general, deci şi asupra instituţiilor statului. Dezvoltarea durabilă, etica, responsabilitatea, echitatea socială şi respectarea democraţiei sunt principiile pe care se bazează afacerile sociale.
Afacerile sociale, oportunitate pentru şomeri
„Cel mai mare avantaj în cazul afacerilor sociale îl reprezintă crearea de noi locuri de muncă şi nu generarea profitului”, consideră Franz Karl Prüller, membru în Consiliul de Conducere şi director al Programului de Dezvoltare Socială al Fundaţiei ERSTE din Austria, prezent la conferinţa Connection de la Bucureşti de săptămâna trecută, unul dintre cele mai importante evenimente din ţara noastră dedicate antreprenoriatului social.
„Din faptul că oamenii îşi găsesc un loc de muncă prin intermediul afacerilor sociale, decurg alte avantaje precum stabilitatea pe termen lung a familiilor din care fac parte, scăderea criminalităţii în societate, dar şi costuri mai mici pentru stat, deoarece acesta nu mai este nevoit să plătească servicii de asistenţă socială”, a adăugat acesta.
Părerea lui Prüller este împărtăşită şi de cercetătorii români din domeniu care consideră că economia socială reprezintă o oportunitate pentru integrarea pe piaţa muncii a celor fără ocupaţie.
„Economia socială reprezintă un răspuns inovator la problemele actuale de ocupare. Fără a reduce economia socială la angajarea celor vulnerabili, aceasta reprezintă tipul de economie care îmbină în mod eficient responsabilitatea individuală cu cea colectivă în vederea producerii de bunuri şi/sau furnizării de servicii, care urmăreşte dezvoltarea economică şi socială a unei comunităţi. Economia socială are la bază o iniţiativă privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, presupune un risc economic şi o distribuţie limitată a profitului”, a declarat Simona Stănescu cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române.
Presiunea cheltuielilor de asistenţă socială în România este mare, chiar dacă în comparaţie cu alte ţări din UE, ţara noastră are un buget relativ mic. Pentru 2013, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice are prevăzut un buget de 30,4 miliarde de lei, sumă aproape de zece ori mai mare decât bugetul alocat Ministerului Justiţiei sau Mediului şi de şase ori mai mare decât banii pentru Ministerul Educaţiei. Din această sumă aproape jumătate, adică 13,5 miliarde de lei se vor duce pe asistenţă socială, bugetul pentru aceste servicii fiind în creştere cu 3,95% faţă de anul trecut.
O problemă de educaţie şi de mentalitate
Gradul scăzut de informare şi educaţie din România cu privire la antreprenoriatul social se traduce prin dificultăţi accentuate atunci când vine vorba de identificarea unor fonduri cu care să-ţi porneşti o astfel de afacere.
„Marea provocare este că la început sunt foarte puţini cei care au încredere să investească în afaceri sociale şi asta nu pentru că nu ar putea avea succes, ci pentru că reprezintă un domeniu relativ nou, care încă trebuie să dovedească. Să luăm de exemplu o situaţie în care cineva îşi propune să lucreze cu femei de etnie romă în zonele sărace ale României şi care vrea să le înveţe cum să producă anumite bunuri. Unii investitori ar putea fi suspicioşi, chiar reticenţi, pentru că nu prea înţeleg despre ce este vorba, de aceea cel mai mare hop îl reprezintă câştigarea încrederii unui finanţator”, crede Franz Prüller, din cadrul Fundaţiei ERSTE.
La început finanţarea poate veni din surse personale
Demararea unei afaceri sociale pe timp de criză poate părea riscantă şi interpretată ca un act de curaj şi îndrăzneală, demers care însă merită tot efortul dacă se trece de prima barieră, atragerea unei finanţări pentru începerea activităţilor.
„Cei mai mulţi antreprenori sociali pe care-i cunosc au început cu bani din familie, de la prieteni sau de la investitori îndrăzneţi şi dispuşi să facă lucrurile altfel. Desigur, mai există şi alte mijloace precum fundaţiile, fondurile sociale din ţările vestice sau UE care pune la dispoziţie circa 90 milioane de euro pentru afaceri sociale, însă eu cred că punctul de pornire îl reprezintă finanţele personale sau cele care vin din imediata apropiere a cercului social al antreprenorului. Abia după ce ai pus afacerea cât de cât pe picioare, poţi apela cu mai mult succes la surse mai generoase de finanţare”, a punctat Prüller.
Încetaţi să aşteptaţi salvarea de la Guvern
De asemenea, reprezentantul Fundaţiei ERSTE este de părere că oamenii ar trebui să găsească curajul şi motivaţia de a începe o afacere care să rezolve problemelor lor şi ale comunităţii din care fac parte şi să înceteze să mai aştepte soluţii miraculoase de la Guvern.
„În condiţiile actuale de criză, când guvernele taie din fondurile de asistenţă socială, companiile trimit în şomaj zeci de mii de oameni, afacerile sociale pot lua un avânt puternic care pe termen lung să se transforme într-un adevărat motor al economiei. Cred că oamenii ar trebui să-şi ia problemele în propriile mâini şi să înceteze să mai spere că guvernul şi societatea în ansamblu le va rezolva problemele. Oamenii devin practic obligaţi să acţioneze, pentru că nu mai au altă alternativă.”
Mulţi antreprenori sociali provin din rândul oamenilor care se confruntă direct cu probleme arzătoare. Lipsa unui sprijin real din partea societăţii, îi determină să îşi ia destinul în propriile mâini: „Un părinte care are un copil cu sindrom Down sau cu autism şi care nu găseşte o grădiniţă care să manifeste o preocupare reală faţă de copilul său şi nevoile acestuia, cel mai probabil se va gândi să înceapă el o afacere prin deschiderea unei grădiniţe pentru copii autişti sau cu sindrom Down, şi iată cum avem o afacere socială. În cazul de faţă motorul principal nu-l reprezintă îmbogăţirea personală la nivel financiar, ci rezolvarea unei probleme care-l afectează profund şi care pe termen lung, rămasă nerezolvată poate genera presiuni mai mari la nivel financiar, însă nu numai”, a declarat Franz Prüller.
România, potenţial uriaş în domeniul afacerilor sociale
Provocările actualei situaţii economice şi financiare sunt interpretate de specialişti şi ca un eşec al capitalismului şi al statului bunăstării care nu a reuşit să asigurea sustenabilitatea financiară necesară, lăcomindu-se la înavuţirea peste noapte, în lipsa unei perspective pe termen lung.
“Capitalismul împreună cu marile economii ale lumii s-au dovedit puţin capabile să ofere siguranţă pe vremuri de criză şi au rămas descoperite şi vulnerabile atunci când aceasta a venit. În astfel de vremuri, afacerile sociale pot fi o alternativă foarte bună la sistemul existent. Din acest punct de vedere, cred că Austria are multe de învăţat de la România. Aici sunt foarte mulţi oameni preocupaţi şi foarte interesaţi să facă o schimbare şi să se implice în afaceri sociale, pe când în Austria, există o oarecare apatie faţă de subiect şi pentru că sistemul de stat nu este interesat de astfel de iniţiative. Austria este (încă) o ţară bogată care nu este interesată să dezvolte acest sector”, a precizat Prüller.
Reprezentantul Fundaţiei ERSTE este de părere că ţara noastră poate deveni un adevărat motor al economiei sociale în Europa Centrală şi de Est: „Eu cred că România are un potenţial fantastic, asta pe de o parte din cauza problemelor sociale şi economice din ce în ce mai presante şi pe de altă parte a unei noi categorii sociale de tineri, foarte bine educaţi şi pregătiţi, din zonele urbane, care cred că lucrurile pot fi făcute altfel şi pentru care a te complace într-o stare permanentă de victimă nu mai reprezintă o soluţie viabilă.”
Afaceri sociale cu stuf şi papură la Mahmudia
Mahmudia, o comună cu 3000 de locuitori aşezată pe braţul Sfântu Gheorghe, la 32 de km de oraşul Tulcea, este una dintre comunităţile din România care are o afacere socială. Proiectul de conservare a biodiversităţii – resursa principală pentru dezvoltarea capitalului uman – prin cultivarea ecoturismului şi a tradiţiilor locale, are în centrul său un atelier de împletit stuf şi papură care serveşte drept loc de muncă pentru o parte din locuitorii din Mahmudia. Pe lângă integrarea socială a celor peste 60 de oameni implicaţi în proiect, activităţile contribuie şi la conservarea resurselor naturale, prin prelucrarea stufului şi papurei.
Dan Bărbulescu, directorul executiv al Asociaţiei Salvaţi Delta şi Dunărea, organizaţia care a iniţiat acest proiect consideră că economia socială este o alternativă viabilă şi corectă la sistemul economic actual organizat în jurul profitului.
“Economia socială pozitionează omul şi solidaritatea în centrul activităţii generatoare de bunăstare, în timp ce economia clasică (capitalistă) pozitionează resursa financiară şi profitul în centrul activităţilor generatoare de venit, ducând la dezechilibre şi criză. Modelul economic actual se bazează acut pe competitivitate şi nu colaborare, nascând astfel diferenţe sociale semnificative. Să ne uităm în jur: România este una dintre cele mai nefericite ţări, dacă ne uităm la Indicele Fericirii Globale. Ceva nu funcţionează, este evident. Economia socială aduce o mult aşteptată schimbare de paradigmă de care are nevoie societatea de azi şi căreia tinerii mai ales, îi intuiesc potenţialul de dezvoltare, a declarat directorul Asociaţiei Salvaţi Delta şi Dunărea.
Oricât de oportună ar fi o astfel de afacere şi cu multiple beneficii pentru oameni şi comunitate, dificultăţile nu lipsesc: “Fiind vorba de o abordare nouă a activităţilor lucrative, primul şi cel mai important efort şi totodată cel mai consumator de timp îl reprezintă explicarea conceptului şi atragerea sprijinului. Momentan însă, suntem la început şi un responsabil de proiect eco-social este “încărcat” cu mai multe greutăţi, printre care neîncredere din partea tuturor părţilor interesate, neimplicare din partea autorităţilor locale/alţi factori decizionali şi, mai ales, lipsa unor mecanisme instituţionale de susţinere şi stimulare”, a adăugat Bărbulescu.
În România, proiectele de încurajare ale antreprenoriatului social şi alte afaceri sociale de succes includ printre altele cooperativele Romano ButiQ, acolo unde etnicii romi confecţionează manual produse tradţionale meşteşugăreşti, acestea fiind scoase la vânzare ulterior, proiectul Premiul Fundaţiei ERSTE pentru Integrare Socială şi competiţia Social Impact Award, susţinută tot de Fundaţia ERSTE. SOMARO este o altă iniţiativă a fundaţiei care constă în deschiderea unui supermarket care oferă clienţilor cu venituri foarte scăzute mărfuri care nu mai pot fi comercializate în magazin. În 2010, peste 650 de familii dezavantajate au beneficiat de serviciile SOMARO. Supermarketul social este deschis în Bucureşti, Satu Mare şi Sibiu.
Lipsa unei legislaţii consistente în economie socială, cel mai mare impedient
O parte dintre dificultăţile antreprenorilor sociali s-ar rezolva dacă statul ar reglementa mai bine domeniul economiei sociale. „Pentru ca sectorul economiei sociale să se dezvolte este nevoie în primul rând de o conştientizare a factorilor publici în ceea ce priveşte necesitatea dezvoltării acestui segment şi dezvoltarea unor mecanisme de încurajare a antreprenoriatului social: lege şi măsuri de stimulare. La fel de importantă este dezvoltarea educatiei antreprenoriale – inclusiv sociale, în rândul populaţiei, în special al tinerilor”, a precizat Dan Bărbulescu de la Asociaţia Salvaţi Delta şi Dunărea.
Şi Franz Prüller, membru în Consiliul de Conducere şi Director al Programului de Dezvoltare Socială al Fundaţiei ERSTE din Austria este de părere că România ar putea beneficia mai mult de pe urma afacerilor sociale şi în general al sectorului economiei sociale dacă ar avea legi bine puse la punct.
“Dacă partea de motivaţie, interes şi preocupare din partea cetăţenilor există în domeniul afacerilor sociale, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre reglementările din domeniu care sunt destul de precare deocamdată. Crearea unei legislaţii coerente şi consistente în domeniu, dar şi problemele legate de sistemul de finanţare, reprezintă cele mai mari piedici în dezvoltarea antreprenoriatului şi în general a economiei sociale în România. Dacă aceste două aspecte ar fi rezolvate, România ar beneficia mult mai mult de pe urmă iniţiativelor de acest fel.”
Aceste păreri sunt împărtăşite şi de cercetătorii din domeniu care consideră că reglementarea economiei sociale ar impulsiona dezvoltarea unui nou sector care să ofere răspunsuri inovatoare la disfuncţionalităţile crizei economice.
Simona Stănescu, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române explică: “Readus în atenţie prin proiectele cofinanţate prin Fondul Social European, domeniul economiei sociale nu este abordat strategic ci sectorial prin reglementarea fiecărui tip de entitate. Sprijinirea economiei sociale include recunoaşterea rolului acesteia, adoptarea unui cadru legislativ coerent, adoptarea unor măsuri de politică fiscală şi construirea unui sistem de măsurare a impactului, a eficienţei economice şi sociale”.
