Tensiunile etnice din Universitatea „Babes-Bolyai” continua sa ridice ziduri nevazute intre romani si maghiari. Acum mai mult de un deceniu, universitatea lua o decizie curajoasa: transformarea intr-o institutie organizata dupa modelul multicultural. Decizia a fost curajoasa nu doar datorita adoptarii plurilingvismului la UBB, ci si pentru ca ideea de multiculturalism era atacata de adeptii unei noi mode: interculturalismul, care presupune un grad mai ridicat de integrare.
Dincolo de termenii pretiosi, lucrurile sunt simple. Conducerea UBB a decis sa ofere maghiarilor si germanilor o autonomie mult mai mare decat pana atunci. Promotorul acestei idei a fost rectorul clujean Andrei Marga.
Modelul a starnit uimire la vremea respectiva. In anul 1995, Clujul era vazut drept o citadela a nationalismului ireductibil, in care principala preocupare a administratiei locale era vopsirea in culorile nationale a bancutelor din parcurile publice. In contextul acesta, gestul intelectualilor clujeni din cadrul Universitatii de a trece peste prejudecatile etnice a fost una dintre surprizele placute oferite de Romania in acel an.
Sa nu uitam ca in anul 1995, tara noastra se desprindea cu greu de chingile trecutului sub guvernarea conservatoare a lui Nicolae Vacaroiu. Credibilitatea externa era aproape de zero. Si totusi, la Cluj, angajatii universitatii aratau ca vor sa schimbe lucrurile.
Adoptarea modelului cu trei linii de studiu a fost sprijinita puternic de romani si de germani. Insa doar o parte a maghiarilor au acceptat parteneriatul care li se oferea. Unii dintre ei au continuat sa militeze pentru separarea sec
tiilor maghiare si pentru reinfiintarea Universitatii „Bolyai”.
Odata cu trecerea anilor, presiunile s-au accentuat. Chiar in perioada in care rectorul UBB, Andrei Marga, devenise ministru al Educatiei Nationale, tot mai multi politicieni isi asumau ideea infiintarii unei Universitati „Petoffi-Schiller”. Conducerea UBB a facut o contraoferta: adancirea multiculturalismului, lucru care presupunea o autonomie mai larga pentru cele trei linii de studiu. Insa pentru acest lucru era nevoie si de o baza legala.
Tocmai acea baza legala a fost, insa, surpata, in anul 2000, la insistentele UDMR, care a suprimat un act normativ care consacra tocmai formula aplicata la Universitatea din Cluj. Liderii UDMR si-au dat, insa, seama prea tarziu de eroarea tactica ce tocmai fusese comisa. Din anul 2003, ei au inceput sa insiste pentru crearea unor facultati cu predare exclusiv in limba maghiara. Practic, acestea nu erau decat surogate ale autonomiei respinse trei ani mai devreme.
Insa ideea acestor facultati nu a facut prea multi adepti, pentru ca semana prea mult cu mancarea traditionala numita „varza a la Cluj”: nu era nici leguma, nici carne, deci ii nemultumea atat pe romani, cat si pe maghiari. Sau, daca vreti, era un soi de nechezol, pentru cei care isi mai amintesc de amestecul de cereale servit in perioada comunista in loc de cafea.
Solutia avansata de UDMR oferea o autonomie aproximativa, dar cu iz de separatism etnic. Singurul rezultat concret al acestui demers a fost trezirea unor vechi suspiciuni. Din acestea s-au nascut acum evenimentele care au culminat cu scandalul placutelor in limba maghiara si cu excluderea reprezentantilor Comitetului de Initiativa „Bolyai” din randul cadrelor didactice de la UBB.
