Multa lume isi pune fireasca intrebare cum e posibil ca dupa tragedia de anul trecut de la Mihailesti azotatul de amoniu sa fie in continuare transportat, manipulat si depozitat de oricine si oricum? Raspunsul este oarecum simplu. Pentru monitorizarea activitatilor comerciale cu acest ingrasamant chimic a fost infiintata Agentia Nationala pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase, categorie din care face parte si azotatul de amoniu. Respectiva institutie, subordonata Corpului de control al Guvernului, are filiale in toata tara. Practica a demonstrat insa ca aproape toata liota de inspectori ai ANSPCP mananca banii statului de pomana. Altfel nu se explica faptul ca de la poarta Doljchim pleaca azotatul de amoniu in orice autovehicul, uneori chiar si cu carutele si este depozitat in conditii total improprii, in zone extrem de aglomerate, cum este cazul SC SOLVENT Com SRL din Piata Garii in Craiova.
Manevre de voie cu si pentru azotatul de amoniu
Conducerea ANSPCP nu misca un deget in zona sa de competenta, probabil sa nu faca valuri ori probabil pentru faptul ca aceia care s-au cocotat in fruntea treburilor au fost invatati toata viata sa nu se „inregistreze” cu evenimente in unitate. Pana anul acesta in februarie, cand a decedat, seful institutiei a fost Octavian Ciobanu, general de brigada in retragere, pensionat la limita de varsta. Dupa asta la conducerea agentiei au ramas secunzii lui Ciobanu, tot colonei la pensie care nu detin o licenta adecvata posturilor pe care le ocupa, adica in domeniul ingineriei chimice sau biochimiei. Respectivii sunt ingineri militari mecanici si au fost incadrati la agentie de PSD inca de la infiintarea acesteia in anul 2002.
Teama de a nu-si pierde scau-nele e atat de mare in randul conducerii ANSPCP incat chiar si-n cazul tragediei de la Mihailesti au incercat sa musamalizeze totul. Pe tot parcursul anchetei defunctul presedinte si adjunctii sai au incercat continuu sa minimalizeze tragedia, astfel incat sa scape toti basma curata. In ciuda tuturor jocurilor de culise, actiunea s-a incheiat cu demiterea directorului Doljchim, Gherghe Ion, si trimiterea acestuia in judecata pentru omor din culpa. In mod firesc, daca intr-o astfel de situatie sefii agentiei au incercat sa inchida ochii, atunci ce pretentii sa mai avem in cazul gramezii de azotat de amoniu din Piata Garii craiovene?!
Inspectorul care s-a „incapata-nat” sa faca lumina in cazul Mihailesti si care din motive lesne de inteles ne-a rugat sa nu-i deconspiram identitatea a spus: „Achitandu-ma cu succes de misiunea incredintata am fost solicitat de catre Autoritatea Nationala de Control sa efectuez inspectii timp de doua luni prin toata tara. Am acoperit noua judete, efectuand 27 de controale si aplicand sase amenzi in valoare totala de 140.000.000 lei, controale pe care ANSPCP, sub conducerea acelorasi oameni, pe care astazi ii mentine in functii, conducerea MEC, nu si le indeplinea conform atributiilor ce-i reveneau prin lege decat in zona Bucurestiului. Inspectorii nu plecau in tara pretextand lipsa fondurilor, ceea ce era o mistificare grosolana a realitatii, acestea concretizandu-se in salariile si mai ales premierile de zeci de milioane lunar ce intrau in buzunarele conducerii ANSPCP”.
Se pare ca nici proaspat numitul director general, Munteanu Corneliu, nu se prea omoara sa vada ce-s cu atatea „ambarcatiuni” de toate tipurile pline „ochi” cu azotat care circula pe toate soselele Romaniei. Cu marfa acoperita ca sa nu bata la ochi, acestea trec zilnic pe sub nasul autoritatilor sau pe langa masinile acestora.
