Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 aprilie, ANI a fost lipsită de cele mai importante atribuţii ale sale, cele care reprezentau, de altfel, scopul pentru care a fost înfiinţată instituţia. Concret, Agenţia nu mai are atribuţia să se pronunţe asupra părţilor de avere ce nu pot fi justificate, asupra conflictelor de interese şi incompatibilităţilor, dar nici să sesizeze instanţa sau, după caz, procurorii. Cu alte cuvinte, conform judecătorilor constituţionali, inspectorii de integritate pot să verifice în continuare declaraţiile de avere şi de interese, dar, chiar dacă ar descoperi diferenţe uriaşe între averea dobândită pe durata exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, nu pot face nimic. Adică, nu mai pot cere instanţei să stabilească cât din avere a fost dobândită nejustificat şi să decidă confiscarea acestei părţi. Cum, la fel, nu mai pot constata dacă persoanele verificate au încălcat legea în ceea ce priveşte conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor şi nu mai pot sesiza procurorii dacă „există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală”.
Afectate de decizia CCR sunt şi două capitole întregi din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI. Primul este tocmai capitolul referitor la înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei, care precizează inclusiv ce înseamnă „diferenţa vădită” (echivalentul a cel puţin 10.000 de euro) dintre averea dobândită şi veniturile realizate de la care inspectorii de integritate intrau în acţiune. Al doilea capitol declarat neconstituţional se referă la verificarea averilor, conflictelor de interese şi incompatibilităţilor. Printre articolele găsite neconstituţionale se află şi unul prin care erau extinse prevederile conflictului de interese la mai multe categorii de persoane, printre care membrii CSM, ai Curţii de Conturi, Consiliului Concurenţei, CNSAS, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, CNA şi ai CA ale SRTv şi SRR, judecătorii CCR, preşedintele Consiliului Legislativ, directorii SRI, SIE şi SPP, precum şi adjuncţii acestora. Toţi aceştia aveau obligaţia, până la decizia CCR din 14 aprilie, de a nu emite acte administrative şi de a nu participa la luarea unor decizii de natură să aducă foloase materiale lor, soţilor sau rudelor de gradul I.
Nu în ultimul rând, afectată de decizia CCR este şi gestionarea declaraţiilor de avere şi interese. ANI ar putea să nu mai primească declaraţiile de avere şi interese sau să le obţină cumva, dar să nu mai aibă voie să le publice. De pildă, alin. e al art. 11, potrivit căruia persoanele la care ajung aceste documente (de la toate instituţiile – de la Administraţia Prezidenţială şi Guvern până la prefecturi şi primării) „asigură publicarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire”. Potrivit deciziei CCR, acest alineat ar fi neconstituţional „în măsura în care prevede transmiterea declaraţiilor de avere şi de interese ANI”. Problema e că alineatul cu pricina nu se referă expres la transmiterea acestor declaraţii. Aceeaşi soartă neclară o au alineatele ce prevăd ca declaraţiile de avere şi de interese să ajungă la ANI după ce au fost depuse de candidaţii la funcţiile de preşedinte, parlamentar, consilier judeţean, consilier local sau primar la Biroul Electoral Central sau, după caz, la biroul electoral de circumscripţie. Bătălia pentru ANI, începută cu mare greutate şi la presiunea Uniunii Europene, în 2002, şi prelungită în mandatul Monicăi Macovei, în 2005, şi în mandatul Chiuariu, în 2007, a fost una esenţială pentru demersurile anticorupţie ale autorităţilor de la Bucureşti din ultimele trei legislaturi.
HOTĂRÂREA CCR
Interzis inspectorilor
de integritate:
să constate dacă un demnitar a dobândit, pe durata mandatului, o avere cu mult mai mare decât veniturile declarate
să ceară instanţei să vadă cât din avere a fost dobândit nejustificat şi să confişte respectiva parte
să constate dacă un demnitar este/a fost incompatibil sau dacă se află/s-a aflat în conflict de interese, încălcând astfel legea
să sesizeze procurorii dacă există probe sau indicii
temeinice că s-ar fi săvârşit
fapte penale
