Cancelarul german, Angela Merkel, a făcut ieri cele mai categorice declaraţii privind dorinţa Germaniei de a susţine o uniune politică europeană cu mai multe puteri pentru Bruxelles şi mai puţină suveranitate pentru statele membre şi a avertizat că cei care ezită vor fi lăsaţi în afară. Summit-ul de pe 28 iunie devine în acest fel crucial pentru viitorul UE, iar guvernul României nu a precizat încă în mod clar dacă majoritatea va ratifica Pactul Fiscal şi va accepta supravegherea Bruxelles-ului asupra politicilor fiscale şi bugetare de la Bucureşti.
Într-un interviu acordat ieri postului de televiziune ARD, cancelarul german a declarat că va folosi summit-ul de vară al UE de pe 28 iunie pentru a face presiuni pentru formarea unei uniuni politice, care va acorda puteri sporite Bruxelles-ului. Merkel a cerut de asemenea o uniune bugetară, dar a insistat asupra faptului că „înainte de orice avem nevoie de o uniune politică”: „Va trebui ca, pas cu pas, să cedăm mai multe competenţe Europei şi să oferim Europei mai multe puteri de control”.
Afirmaţiile lui Merkel reprezintă o schimbare radicală din partea Germaniei, care a respins până acum orice cedare de suveranitate şi cheltuirea banilor germani pentru salvarea monedei euro. Această răsturnare copernicană reprezintă potrivit săptămânalului Der Spiegel, „sfârşitul iluziei” pentru Germania, care trebuie să realizeze că fără o cedare de puteri din partea Berlinului şi fără bani germani, uniunea monetară şi, probabil, Europa nu vor supravieţui.
Anunţul privind sacrificiul german a fost însă însoţit de Merkel de un avertisment serios adresat „statelor recalcitrante” care ezită sau refuză să se alăture procesului de integrare aprofundată. Deşi ar trebui ca toate statele membre să poată participa la această nouă uniune politică, monetară, bugetară şi fiscală, „nu ar trebui să stăm pe loc din cauză că unul sau altul nu vrea să ni se alăture” a avertizat cancelarul, care a formulat problema aproape în bani gheaţă: „Partenerii europeni ai Germaniei trebuie să decidă dacă doresc cu adevărat mai multă Europă sau doar mai mulţi bani germani”.
În acest fel, Merkel deschide în mod cvasioficial calea „Europei cu două viteze” – subiect tabú până nu de mult – în care statele care nu vor dori să îşi asume toate constrângerile care decurg din noua structură vor rămâne membre ale UE dar nu vor beneficia de avantajele noii uniuni. Ea a recunoscut explicit acest lucru după discuţiile avute ieri cu David Cameron, premierul Marii Britanii, ţară care este puţin probabil să accepte cedările de suveranitate avute în vedere de Merkel.
Ce va decide România?
Dacă Marea Britanie este un caz fericit, care îşi poate permite să respingă uniunea politică, nu acelaşi lucru se poate spune despre România. Declaraţiile Angelei Merkel ridică foarte mult mizele summit-ului de pe 28 iunie şi pune într-o altă lumină disputa dintre preşedintele Băsescu şi premierul Ponta privind cine va reprezenta România la acest Consiliu European. Dacă la summit-ul de la sfârşitul lunii, reprezentantul României va trebui să aleagă între o Europă integrată politic şi economic şi un statut marginal, atunci identitatea acestui reprezentant este esenţială. Până în prezent, nu este cunoscută public decât poziţia preşedintelui Traian Băsescu, care s-a declarat un susţinător al „Statelor Unite al Europei” şi a semnat în martie Pactul Fiscal, o serie de constrângeri bugetare drastice ce urmează să fie implementate de Comisia Europeană. În schimb, deşi liderii USL au declarat că susţin ratificarea Pactului Fiscal, ei au ezitat să spună şi când sunt dispuşi să o facă. Totodată, USL şi guvernul Ponta nu au formulat nici o opinie în privinţa uniunii politice. Nu a făcut-o nici măcar ministrul de Externe, Andrei Marga, care s-a mulţumit să declare ieri, în prima sa conferinţă de presă în această calitate, că Ponta n-ar trebui să lipsească de la Summit şi că doreşte „o cooperare amplificată” cu Germania dar nu a oferit detalii privind natura acestei cooperări. După declaraţiile de ieri ale Angelei Merkel, guvernul Ponta este obligat să adopte o poziţie explicită.
