Sondajele de opinie inca mai indica perspective electorale cat se poate de atractive pentru PD. De unde oare atata incredere in democrati?! In transeele beligerantelor purtate cu majoritatea taberelor coalitionare, partidul s-a dovedit ineficace si inapt, in timp ce conducerea sa este la fel de stearsa ca cea a UDMR. Biroul Permanent National este condus de primarii a doua mari orase si de ministrul de Interne, iar coordonarea strategiei comune nu se dovedeste a fi un punct forte al acestuia. Daca recent Emil Boc excludea posibilitatea alegerilor anticipate, n-au trecut multe zile pana cand Adriean Videanu declara ca acestea sunt vitale si de mult scadente.
In prezent, PD aduce preponderent a partid al liderilor. Directia ii este stabilita de Traian Basescu, care pare determinat, deocamdata, in creionarea unui rol mai insemnat pentru Elena Udrea. Dar cand Parlamentul va fi fost dizolvat, „regele in exil” Basescu se va afla in ingrata situatie de a nu putea lupta fatis in cadrul iminentei campanii electorale, ramanandu-i harazit rolul sforarului din umbra. Sau sa se extinda viziunea domniei sale dincolo de orizonturile celor potentiali zece ani de Presedintie? Daca viziunea este una limitata, atunci PD este condamnat a reprezenta doar o tranzitorie forta partinica. Esenta mesajului pedist continua sa fie o enigma, scoala de vara din acest an neoferind nici un indiciu relevant.
Toate aceste aspecte ar putea fi catalogate drept insignifiante, daca PD ar fi reusit sa castige ceva din terenul liberalilor. Insa nici vorba de asa ceva. Tentativa de rasturnare a actualului „regim” liberal a trebuit sistata subit, odata cu excluderea Monei Musca. Intre timp, grupul din jurul lui Calin Popescu Tariceanu continua, nonsalant, sa dezamageasca din punct de vedere al aptitudinilor politice. Comportamentul suburban si neindurator afisat din ce in ce mai des fata de colegii care indraznesc sa se opuna in vreun fel grupului este pe cat de graitor, pe atat de respingator. Puncte de vedere diferite, exprimate onest de colegi precum Mihai Razvan Ungureanu in chestiunea retragerii din Irak, nu au fost tolerate – Bogdan Olteanu considerand ca este cazul sa-i arate sefului diplomatiei romane usa. In mare, domniile lor au habar si tin cont strict de propriile dorinte – aspect doar partial compensatoriu fata de noianul defectelor avute -, iar chintesenta acestor dorinte consta in asigurarea si mentinerea rolului privilegiat al respectivului grup de interese. In vederea realizarii acestui deziderat, maiestria patronajului a fost ridicata la rang de arta. In plus, ocuparea unor pozitii-cheie in stat permite acordarea de favoruri, incheierea de contracte etc., in special in sfera economica. Puterea grupului rezida in colectia sa eterogena de oameni, proveniti din intregul spectru social si primiti in PNL cu bratele deschise incepand din 2000, astfel ca de atunci liberalismul autentic s-a diluat constant si aproape complet.
Mai nou, „headhunter”-ii lui Tariceanu au trecut la ofensiva, incercand sa contracareze planurile lui Basescu privind Comunitatea Nationala de Informatii si sa stranga semnaturile necesare pentru organizarea unui referendum in chestiunea retragerii (sau nu) a trupelor romanesti din Irak. Precum bine se stie, exista o majoritate parlamentara capabila sa impiedice realizarea planurilor prezidentiale, daca seful statului nu s-a razgandit el insusi in privinta lor. N-ar fi pentru prima oara – acum un an mai sustinea votul uninominal, dar de atunci a curs multa apa pe Dambovita si intre timp domnia sa prefera sa se pronunte in favoarea actualului sistem de vot pe lista.
Spre deosebire de PNL, PD este practic izolat politic. Pare improbabil ca la urmatoarele alegeri democratii sa intruneasca semnificativ mai mult de 20% din sufragii. Pe de alta parte, nota de plata pentru o eventuala alianta cu PRM sau PSD s-ar dovedi si ea mult prea mare. In consecinta, carpeala cu liberalii ramane varianta cea mai atractiva, nu in ultimul rand datorita speculatiilor legate de o eventuala plecare a lui Tariceanu la Bruxelles. Cine da crezare unor astfel de pareri nu cunoaste sau interpreteaza eronat persoana in cauza. Pana acum, Tariceanu nu a afisat nici aptitudini si nici vreun interes deosebit fata politica internationala. In plus, va fi constient de faptul ca Romania nu poate obtine decat un portofoliu insignifiant in cadrul Comisiei Europene. Tariceanu este si ramane un om de afaceri transferat in politica pentru a se mentine in fruntea propriei retele. Este indubitabil omul care a deprins jocul puterii mai bine decat orice personaj pedist. Liberalii doresc in primul rand sa supravietuiasca, sa se bucure de privilegiile adiacente functiilor si ca atare vor pactiza cu oricine le pune in vedere o asemenea perspectiva.
Iar pedistii vor continua sa nu stie ce vor – probabil pana cand actualul Sfinx va redeveni comandantul de odinioara. Poate ca o declaratie de independenta venita din partea Cotroceniului nu ar fi intru totul neavenita – pe de o parte ar fi in interesul lui Basescu ca partidul din umbra sa sa inceapa a duce o viata proprie, sa devina capabil, mai devreme sau mai tarziu, a inainta idei demne de luat in considerare. A devenit evident, din 2004 incoace, ca in special Cosmin Gusa constituia o forta prea exploziva pentru a fi mentinut in randurile PD. Dar partidul sufera din ce in ce mai acut de absenta unor voci autentice, capabile a contribui la maturizarea formatiunii. Altfel, tot ceea ce se poate prefigura este perpetuarea distructivei nonrelatii duse cu PNL, oferind concomitent PSD sansa unei convalescente neasteptat de scurte, iar populistilor multiple momente de pseudoglorie.
Electoratul a constientizat lipsa unui scop, a unui tel bine definit al PD. Nimeni nu va da fuga-fuguta la urne pentru a se exprima in favoarea unei formatiuni devenite carja prezidentiala, iar bun de plata va fi partidul – fie in 2007, fie in 2008.
