Dacă d-l Dragnea ar fi fost lăsat să fie prim-ministru, el ar fi trebuit să decidă singur: sacrifică economia sau promisiunile electorale demagogice? În oricare situație, destinul lui politic ar fi fost pecetluit. Dar așa, nu el e responsabilul, ci mereu alții.
D-l Dragnea e un politician norocos. E născut sub o stea fericită. Acuma, poate că dânsul se imaginează ghinionist, dar îl rugăm să ne creadă pe noi: știm mai bine, dotați cum ne știm cu o viziune panoramică, care nu se poticnește în detalii nesemnificative.
Și care e marele noroc al d-lui Dragnea? Evident, acela că, deși e vătaful României, nu prea are nicio răspundere pentru guvernarea prezentă; o condamnare cu suspendare trimisă de destin la momentul potrivit, la care s-au mai adăugat niscaiva demonstrații de amploare în legătură cu pragul pentru abuzul în serviciu (cunoașteți treaba, nu reiau povestea) l-au ținut în afara slujbei grele și periculoase de prim-ministru. Parcele i-au țesut d-lui Dragnea firul cel mai auriu cu putință: deși s-a zbătut din răsputeri să fie prim-ministru, după câștigarea alegerilor, deși trepădușii au încercat forțarea legilor cu Ordonanța 13, a fost degeaba. Pe scurt, nimeni nu poate spune că omul n-a vrut să se jertfească pe altarul binelui public. Dar n-a fost să fie. Ce noroc pe el!