La Teatrul National din Constanta, s-au decernat premiile Festivalului „Zile si nopti de literatura” desfasurat timp de trei zile la Neptun, Mangalia si Constanta. Spre deosebire de editiile trecute, a spus Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, anul acesta s-au decernat trei premii.
Scriitorul – un reprezentant sau un echipier?
In fapt, la editia 2006, a cincea, a festivalului, acestuia i s-a mai adaugat o tema: traducerile. Asa ca discutiile, colocviile nu s-au mai marginit sa dezbata temele literare de altadata, ci s-au aplecat asupra sansei literaturilor mici si mijlocii – cum a spus Mihai Zamfir, critic si profesor universitar din Bucuresti -, dar de aici s-a cazut, pe alocuri, in traditionala lamentatie cu privire la sansa de a se afirma in lume a literaturii romane. Or, scriitorii unei tari nu sunt, nu pot fi reprezentativa de literatura a acesteia, cum Mutu si ceilalti sunt reprezentativa de fotbal. Scriitorii, artistii in general, au o soarta trista sau, din contra, vesela: se afirma singuri si voteaza tot singuri si pentru ei insisi.
Un decolonizator si un colonizator
Premiul Ovidius „pentru valoarea operei literare si contributia la afirmarea libertatii de expresie si tolerantei interetnice” i s-a acordat lui Andrei Codrescu, poet si scriitor american cunoscut, cetatean al orasului New Orleans, inainte si dupa Katrina. Laudandu-l, prof. Mircea Martin a spus ca e „un decolonizator al spiritelor si constiintelor”, precum si un colonizator „din perspectiva culturii romane”, al cititorilor si ascultatorilor unei celebre emisiuni de radio pe care o face, „All things considered”. Raspunsul marelui scriitor plecat de la Sibiu in 1966 a fost un poem-eseu in care, pornind de la Ovidiu, se vedea pe sine ca un exilat intre „barbarii” americani, dar refuzand sa se intoarca si, in orice caz, nescriindu-i tiranului, cum facea Ovidiu de la Tomis.
Alte premii, aceleasi orizonturi
Pentru traducerea literaturii romane in franceza a fost premiat Alain Paruit, care, fiind bolnav, nu a putut fi prezent la festivitate. A fost totusi laudat in lipsa, mentionandu-se faptul ca, prin traducerile sale, publicate la mari edituri din Franta, inainte de 1989, Alain Paruit a contribuit la crearea unei alte scari de valori a literaturii romane decat aceea oficiala. Mihai Zamfir, vorbind despre Alain Paruit, a mentionat si numele celor tradusi de acesta: Cioran, Eliade, Paul Goma.
Al treilea premiu s-a acordat editurii Gallimard, care a publicat o serie de scriitori romani, de la Panait Cerna la Paul Goma si de la cei trei mari, Cioran, Eliade, Ionescu, la Mircea Cartarescu si Gabriela Adamesteanu. In lunga sa disertatie despre editura Gallimard, Ion Pop a indemnat editura sa continue, considerand acest premiu „o sugestie si o incurajare”. Motiv pentru Jean Mattern sa-l numeasca un premiu virtual si sa observe ca scriitorii romani se indoiesc de destinul lor. „Scrieti – a spus reprezentantul editurii pariziene – precum Heliade Radulescu altadata – si uitati toate chestiile astea, francofonia… dar mai ales complexul de inferioritate”. Johnny Raducanu, la post pe scena, a intonat Marseilleza, apoi cateva masuri din Internationala si, daca nu ma insala memoria, cateva dintr-un imn al Uniunii Sovietice.
Tout est bien qui finit bien…
… mi-a spus cineva, in final si, intr-adevar, discutiile au mers bine, reprizele de poezie au fost deosebit de interesante.
Teodora Enache s-a intrecut pe sine, in tandem cu Johnny Raducanu, la spectacolul final, tot intre noi ca si celelalte puncte ale programului. Poate ca un numar mai mic de invitati, cu totii prezenti sustinut la festival, ar mai spori calitatea „Zilelor si noptilor de literatura” de la Marea Neagra.
