Eliberarea lui Voiculescu e doar un mesaj, ușor însă de decriptat de infractori. E pasul înapoi care poate deschide drumul. Și totuși, pare mai mult de atât.
„Mi-au fost furați trei ani de viață“, a spus Dan Voiculescu ieșit din Spitalul Universitar, unde se internase preventiv pentru un „preinfarct pe intestinul subțire“, rezolvat miraculos peste noaptea de dinaintea eliberării cu un cocktail de pastile brevetat de colegul Oprescu. Simțindu-se deci în mare formă, a promis răzbunare cu o sticlire feroce din ochi și cu vorbe ca briciul special ascuțit pentru bărbierirea în direct a justiției de toate abuzurile puse în scenă de brigada artistică de la A3. „Voi continua cu toate forțele mele, mai ales că determinarea mea e acum întărită de cei trei ani de pușcărie, să lupt cu abuzurile.
“ Evident, nu e vorba de grandioasele abuzuri comise de rechinii îngrășați fie din banii rămasi de izbeliște ai Securității, fie din jecmănirea minuțioasă și aprofundată a banilor statului sau din combinația lucrativă a celor două.Eliberarea „motanului Felix“, cum îl răsfăța fostul lui dușman, care a ajuns acum să-i țină isonul în lupta cu abuzurile, a fost una necondiționată, în răspărul tuturor codurilor penale, vechi sau noi. Cheltuielile de judecată au rămas neplătite, prejudiciul a fost recuperat doar în proporție de 14,7% – aproximativ 8,5 milioane de euro din cele 60 -, cele 11 cărți (una pe trimestru) care i-au redus fracția de pedeapsă nu au fost verificate la plagiat, afacerile familiei au mers în continuare unse, procesele apărute pe parcurs au fost stinse cu suspendare.