Durere fara margini in familia Dodan. Parintii, bunicii, fratii si surorile au condus-o pe ultimul drum pe Andreea, fetita rapita, omorata si violata, in luna august a anului trecut, de un vecin. Oamenii din sat vor ca ucigasul sa fie pedepsit dupa legile strabune, nu dupa cele ale statului.
Dupa tragedia de vara trecuta, familia Dodan a plecat din satul Plopeni, comuna Chirnogeni, pentru a o lua de la capat. S-au stabilit in Nazarcea, o mica asezare in apropiere de Ovidiu. Aici, in satul saracacios, care pare uitat de lume, a avut loc inmormantarea copilului pe care un criminal l-a ucis cand inca nu implinise sase ani. La eveniment au participat toti locuitorii, cu mic, cu mare, fiecare incercand sa aline, daca acest lucru este posibil, durerea parintilor.
„Uite, mama, cati copii au venit”
Cortegiul a plecat din casa parintilor, urmat de tot satul. La iesirea pe poarta, mama copilului a izbucnit in lacrimi: „Nu pleca, Andreea, nu pleca! Uita-te, mama, cati copii au venit. Nu pleca!”. Un localnic mergea in fata, tinand un suport cu lumanari care se stinsesera de mult, din cauza vantului. In spate, cativa tineri tineau cosciugul de aproximativ un metru lungime, pe care fusesera lipite doua garoafe rosii. Parintii fetei nu se puteau tine singuri pe picioare, ei fiind sprijiniti, tot drumul, de apropiati si de familie. Pentru ei, lumea s-a sfarsit odata cu Andreea.
Inmormantarea pruncilor
Dupa un drum scurt, cortegiul a ajuns la biserica. O cladire saracacioasa, cu pereti albi, nefiresti pentru un lacas de cult ortodox. Ici-colo se vedeau cateva tablouri cu sfinti, care vegheau cu privirea lor blanda asupra fetitei care se pregatea sa ajunga la ei. Preotul Liviu Pascu a tinut o slujba speciala. „Atunci cand un parinte isi scoate copilul din casa si il duce la cimitir, tinem o altfel de slujba, pentru ca durerea este mai mare. E o slujba speciala, se numeste „inmormantarea pruncilor””, a spus parintele. „Ne rugam pentru odihna pruncului Andreea”, a rasunat in biserica, printre hohotele de plans ale rudelor. In mjlocul slujbei, mama a lesinat, fiind scoasa afara pe brate.
Din pamant ai venit…
Dupa ceremonia religioasa, cortegiul s-a deplasat in localitatea Ovidiu, acolo unde Andreea isi va dormi somnul de veci. Cuvintele pot descrie cu greu durerea sfasietoare a parintilor. „Te rog din suflet, Andreea, nu te duce acolo. Nu te duce acolo!”, spunea bunica, asemenea unui ultim indemn pe care Andreea nu il mai putea asculta. „Intoarce-te la mine, Andreea, intoarce-te!”. Preotii i-au cantat „Vesnica pomenire”, moment in care toti cei prezenti s-au prins cu mana de haine, dupa datina, pentru a da putere fetitei sa treaca in lumea de dincolo. „Ne-ai rupt sufletul, mamaita”, a mai apucat sa spuna bunica, inainte ca multimea sa rosteasca, intr-un singur glas, „Dumnezeu s-o ierte!”. Peste Andreea se arunca pamant pentru totdeauna.
„Sa fie schingiuit!”
Dupa parerea satenilor, oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu, nici o pedeapsa nu este prea mare pentru Florescu Adrian, tanarul de 25 de ani care si-a recunoscut vina. „Sa nu intre la inchisoare, ca e prea usor pentru el. Sa fie schingiuit!”, au spus femeile. „Eu l-as jupui de piele de viu, dar nu de tot, numai pe jumatate, si dupa aceea i-as da foc”, a adaugat o batrana de peste 70 de ani. „Daca i-ar fi facut asta copilului meu, l-as fi omorat cu mana mea”, s-a auzit din multime. Chiar si preotul satului se asteapta ca Dumnezeu sa-l pedepseasca pentru fapta comisa, si in aceasta viata, si in cea de apoi. Pentru oamenii satului, nici o pedeapsa nu e prea usoara pentru criminal. Pentru parinti, nimic nu mai conteaza. Viata lor s-a sfarsit. Odata cu Andreea, ei si-au ingropat si o parte din inima.
