Anarhist este cineva care sfideaza orice autoritate in organizarea sociala si refuza orice constrangeri care decurg din activitatea institutiilor posesoare ale unei astfel de autoritati. Astazi, conform enciclopediei virtuale, exista trei curente anarhiste: ecologist, socialist si individualist. Ultimul e mostenitorul miscarilor de anvergura de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Bakunin, Kropotkin, Leonard, Elisee Reclus etc., astia au fost anarhistii adevarati, intr-o societate care mai putea visa la utopii. Anarhistii de astazi nu pot sfasia decat tivul unei stofe inexpugnabile. Ceea ce inseamna ca nu mai poti fi anarhist o viata, biologia distruge anarhia. Nu-i chiar totuna sa fii anarhist si altermondialist, desi ultimul curent ar putea fi considerat o specie a primului. Astazi, insa, intr-o lume politica si militara numerizata, e greu sa fii anarhist, pentru ca nu mai sti unde e archos-ul, adica "ceea ce e primul". E difuz, iar ceea ce e difuz nu se poate ierarhiza.
De aceea, copiii pe care i-am vazut la jurnalele de stiri din ajunul summitului mi s-au parut ca n-au prea mare legatura cu eticheta care li se aplicase: anarhisti. O gagica cu parul rosu si un moldovean cu blugi erau "teroristii" care amenintau intrunirea, pe care Politia ii trata cu severitatea care merita, desigur, o cauza mai rea. Cred ca, din toate miscarile care mobilizeaza lumea in prezent, de la Jihad la iama data in supermarketuri si de la violentele huliganilor din sport la cele ale triburilor africane rivale, copiii astia chiar habar n-au de vreo vinovatie. Sunt cei mai curati oameni. Intr-o masa amorfa de functionari workoholici, ei mai au vreme de distractii antiestablishment. Ei, anarhistii, sunt copiii care se joaca pe sub masa in timp ce parintii se ratoiesc unul la altul cu mereu aceleasi cuvinte negre.
