A trecut mai bine de un an si jumatate de la alegerile parlamentare si prezidentiale. Chiar daca Alianta D.A. nu a castigat majoritatea parlamentara prin vot direct, victoria lui Traian Basescu a permis ca, dupa patru ani parca interminabili de opozitie chinuitoare, PSD sa plece acolo unde ii era locul, in meritata si purgatorizanta opozitie. Noua putere a fost intampinata cu urale si speranta maxima, in special de catre populatia din orase. De fapt Traian Basescu alaturi de PD si PNL erau si inca mai sunt perceputi de oameni drept ultima speranta, ultimul resort de democratie veritabila si progres real european. Ne saturasem ca Europa sa se mai uite la noi ca la un vesnic stat neocomunist. In timpul primei vizite a lui Traian Basescu pe taramul fagaduintei, George Bush parca l-a privit pe Fat-Frumos care a rapus balaurul comunist cu sapte capete, atata admiratie se citea in privirea sa. Si inclin sa cred ca printre nenumaratii pesimisti care nu-i dadeau nici macar o sansa lui Traian Basescu s-a numarat si presedintele american. In campania electorala, pe langa tema pseudodemocratiei de sub cizma iliesciana, a legii aplicate doar pentru cei care nu aveau carnet de membru PSD, a coruptiei care inlocuise statul de drept, s-a desprins ca importanta un alt subiect: programul de guvernare. Ambele structuri politice majore, care si-au masurat fortele in campania electorala prin taria argumentelor, au promis nenumarate realizari in absolut toate domeniile. O singura forta politica a ajuns sa detina parghiile pentru a pune in practica toate aceste promisiuni. Iar aceasta se numeste Alianta D.A. La peste un an si jumatate de la alegeri, se pun mai multe intrebari firesti: care sunt realizarile reale ale Aliantei? Ce si cat din programul de guvernare a fost respectat? Cum se reflecta toate acestea asupra electoratului? Recitind cu atentie Programul Aliantei D.A. mi-am dat seama ca in multe privinte actuala guvernare si-a respectat promisiunile. In alte zone mai are multe de pus la punct. Referindu-ma insa strict la realizari, am mai remarcat un fapt: chiar daca ele exista, in realitate nu prea se vad. Oare sa fim atat de naivi incat sa cadem din nou in capcana anilor 1996-2000, cand unul din principalele motive care au dus la prabusirea C.D.R. a fost exact incapacitatea de a-si vinde marfa? Nu putem evalua acum daca cele doua perioade sunt similare. Sondajele de opinie arata ca populatia inca are incredere in Traian Basescu si Alianta. Fara indoiala ca un element care ajuta la acest rezultat este degringolada generala in care se afla PSD. Iar cu cat social-democratii lui Vanghelie vor ramane in starea asta mai mult cu atat va fi mai bine pentru actuala forta de guvernare. Dar de ce nu se vad realizarile Aliantei? De nenumaratele busculade inutile intre liberali si democrati, liberali si Traian Basescu. Cred ca este elementar sa realizam ca tinand scena politica ocupata numai cu scandaluri interminabile aproape orice realizare guvernamentala sau chiar prezidentiala trece oarecum neobservata de oameni sau oricum apare intr-un plan secund.
Politica… pumnului
in masa
Marea meteahna a actualei guvernari nu este legata de neindeplinirea promisiunilor, ci de lipsa de vizibilitate a acestora. Iar la acest capitol avem de invatat de la PSD, care din orice fleac facea bici. Nu spun ca de maine sa ne apucam de taiat panglici la toate inaugurarile. Dar cel putin trebuie ca toti oamenii Aliantei D.A. sa realizeze ca orice conflict obtureaza rezultatele pozitive. Aflati insa la adapostul celor 44% cu care este creditata acum Alianta, probabil ca pe unii nu-i intereseaza decat sa-si umfle muschii (poate si buzunarele) si sa dea cu pumnii in masa. Sunt gata sa pun un pariu ca, daca PSD ar urca la 30%, toate certurile vor disparea precum un vis urat. Este anormal sa stai spate in spate doar atunci cand se anunta vremuri grele. Ai ajuns la putere la brat cu cineva, ramai legat de acelasi brat pana la capat. Daca ai onoare. Electoratul nu mai este cel din 1990. Are deja o putere de discernamant superioara care, cu fiecare scandal de pe scena politica, il conduce catre o lehamite si o scarba totala fata de politicieni si partide. In plus, noii culturisti ai politicii cu muschi doar sub limba si care aleg flotari verbale in locul lucrurilor cu adevarat importante uita un amanunt: data de 1 ianuarie 2007, care, prin costurile sale sociale, nu va aduce dupa sine multe motive de bucurie. Iar toate guvernele care au integrat statele europene in Uniune au suferit esecuri la urmatoarele alegeri. Si totusi nu aceasta ar fi problema esentiala. Prefer sa revin in opozitie, dar oamenii sa-si aminteasca de faptul ca am fost singura forta politica care a reformat cu adevarat Romania, cu pretul unor costuri sociale aferente, decat sa mai stau in transeele opozitiei patru ani cu anatema unei forte politice care a guvernat macinata de interese si orgolii marunte, fara performante reale. Cred ca ar trebui deja trase semnale de alarma pentru ca toate energiile liberalilor si democratilor sa fie consumate in vederea implinirii Programului de Guvernare al Aliantei D.A. Numai o buna si coerenta guvernare va aduce dupa sine majoritatea. Iar daca si dupa o guvernare buna oamenii vor alege sa ne trimita in opozitie, nu este nici un fel de problema. Astfel, oricine va veni la putere va gasi o stacheta de performanta gata montata, peste care va fi obligat sa treaca. Si numai in acest fel, prin performante succesive, singurul care va avea de castigat este de fapt singurul indrituit sa castige de pe urma oricarei guvernari: alegatorul.
