Camere întunecate, urlete, fum şi miros dispersat de gaz – o descriere a iadului de pe pâmănt din lagărele de la Auschwitz. Un loc terifiant din care nu mulţi au reuşit să scape. Iar cei care au avut norocul de a supravieţui se regăsesc în fiecare noapte prinşi în „infernul lui Dante” prin coşmarurile care îi vor bântui toată viaţa.
Otto Adler are 82 de ani, se luptă la fiecare cuvânt cu astmul care îi taie respiraţia şi o aşteaptă fără frică pe „doamna cu coasa” pentru că ştie cum este să trăieşti în preajma ei. El este unul dintre supravieţuitorii lagărului nazist de la Auschwitz-Birkenau, experienţă care l-a făcut să conştientizeze faptul că „viaţa este frumoasă şi suprinzătoare”.
Minciuna care i-a salvat viaţa
„În mai ’44 am ajuns în ghetou şi după ce am stat acolo o lună şi ceva, am fost transportaţi cu nişte vagoane la Auschwitz II”, povesteşte bărbatul.
După ce s-au dat jos din vagoanele pline de „jidani”, a fost despărţit de mama sa, care era împinsă spre oamenii ce formau rândul din stânga. Mai târziu avea să afle că acela era drumul morţii şi că ea a fost gazată şi arsă încă din prima zi.
Ar fi putut avea acelaşi destin, dar o minciună i-a salvat viaţa. Deşi avea 15 ani când a ajuns la Auschwitz, Otto a fost sfătuit de un comandant să mintă că este mai mare pentru că tinerii sub 17 ani erau duşi direct în camera de gazare. „Am 17 ani!”, a fost răspunsul salvator la întrebarea care avea să îi hotărească destinul.
Viaţa la Auschwitz
Împreună cu tatăl său a stat până în mai ’45 în mai multe lagăre, o perioadă care ” a fost ca un fel de coşmar întunecat” pentru Otto Adler.
El îşi aminteşte prima zi din lagăr ca şi când totul s-ar fi întâmplat ieri.
„Ne-au dezbrăcat in pielea goală şi am intrat în baie cu cureaua de la pantaloni în mâna stângă şi pantofii în mâna dreaptă. Am primit o uniformă vărgată de deţinut şi cu urlete şi lovituri de bâte am fost trimişi într-o baracă lungă şi îngustă în care nu era nici un pat. Doar beton şi nişte scânduri pe care dormeam noi”.
Viaţa la Auschwitz era un şir lung de chinuri, teroare şi disperare în care a apărut la un moment dat şi ideea sinuciderii. Această soluţie „părea o alternativă foarte simplă, trebuia doar să pui mâna pe sârma dintre blocurile din lagăr”.
Dar când degetele bărbatului au atins acel punct al morţii, nu s-a întâmplat nimic. „Asta fiindcă era zi şi eu nu mi-am dat seama că doar noaptea se băga curent”. De atunci. Otto a decis să lupte pentru viaţa lui şi să nu se mai gândească niciodată la sinucidere.
În amintirea victimelor Holocaustului
„Comemorările sunt importante pentru că oamenii au ocazia să afle ce înseamnă lagărele de concentrare şi asasinatul planificat a şase milioane de evrei. Asemenea crime de masă se pot întâmpla oricând, de aceea oamenii trebuie să înveţe că ura creează nişte crime odioase. Trebuie să spunem stop violenţelor de toate felurile pentru că ele pot degenera şi un popor paşnic precum românii pot ajunge să îşi omoare cetăţenii.” spune Otto Adler.
Oprescu la o comemorare în Polonia
Astăzi, 1 februarie, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, va participa la o ceremonie de comemorare a victimelor Holocaustului, care va avea loc la Auschwitz-Birkenau. La eveniment participă şi primarii Parisului şi Madridului, dar şi fostul cancelar al Germaniei, Gerhard Schroeder.
În cadrul ceremoniei, va fi păstrat un moment de reculegere şi vor fi depuse coroane de flori în amintirea victimelor Holocaustului, iar Marele Rabin Israel Meir Lau, supravieţuitor al Holocaustului şi preşedinte al Consiliului Internaţional de la Yad Vashem va rosti o rugăciune.
Viaţa evreilor din România de acum
„Acum în România sunt aproximativ 8000 de evrei, dintre care majoritatea sunt bătrâni, deci nu ar trebui să îi deranjeze pe alţii cu nimic”, spune Otto Adler care a fost şi preşedintele Asociaţiei Evreilor din România.
În ciuda acestui lucru, bărbatul spune că mai există şi în prezent mişcări anti-semite în România.
„Chiar zilele trecute am avut ocazia să ascult la televizor aşa ceva. Era un tânăr de vreo 30 de ani care în mod evident ducea o politică legionară. Totuşi este bine că nu există antisemitism organizat, legislaţia este bună şi are grijă de cetăţenii săi care au trecut prin atâtea”.
Raportul Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, finalizat în 2004, arată că între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucraineni din România şi teritoriile aflate sub administraţie românească au fost ucişi în timpul celui de-al doilea război mondial şi peste 25.000 de romi au fost, de asemenea, deportaţi în timpul Holocaustului. Dintre aceştia mai mult de 11.000 şi-au pierdut viaţa.
