Cu patru ani in urma, trei sferturi din omenire au primit cu un amestec de stupefactie si oroare vestea realegerii lui George W. Bush. O aplecare mai atenta asupra campaniei electorale si a modului in care au fost mobilizate bazele electorale ale celor doua tabere ar fi dezvaluit oricui ca John Kerry nu avea nici o sansa sa castige.
Ceva de felul acesta este pe cale sa se intample si acum, cand ochii lumii sunt atintiti pe confruntarea democrata dintre Barack Obama si Hillary Clinton. E adevarat, o batalie politica intre o fosta prima doamna si un tanar playboy de culoare este mult mai sexy pentru media, mai ales ca, daca vreunul dintre ei ar castiga in noiembrie, ar fi o premiera in istoria Americii si a lumii. Dar convingerea (sau iluzia) cu care par sa lucreze mai ales analistii politici europeni este ca viitoarele alegeri prezidentiale americane sunt ca si in buzunarul democratilor. Or, lucrurile sunt departe a fi asa. Dimpotriva, dupa supermartea electorala sansele republicanilor sunt mai mari ca niciodata.
Procesul alegerilor primare a ajuns la jumatate si deja in cele doua partide s-au petrecut mutatii substantiale. In toamna trecuta, republicanii se gandeau numai cum sa treaca cat mai repede prin procesul primarelor pentru a nominaliza urgent un candidat care sa ii faca fata lui Hillary Clinton. Acum lucrurile stau exact pe dos: democratii asista ingrijorati la o lupta foarte stransa intre Hillary si Obama pentru titlul de candidat cu mai mare sansa sa ii faca fata lui John McCain. Transferul centrului de referinta de la democrati la republicani este cu atat mai semnificativ cu cat sondajele il arata pe McCain ca singurul capabil sa ii invinga pe ambii candidati democrati.
McCain are cateva atuuri care il fac un concurent redutabil. Ca erou de razboi si, ulterior, ca politician si-a creat o reputatie impecabila in ceea ce priveste competenta in probleme de securitate nationala si politica externa. Atat Clinton, cat si Obama ar arata ridicol incercand sa ii convinga pe americani ca sunt mai potriviti decat McCain pentru a ocupa functia de comandant suprem. In al doilea rand, McCain este o specie diferita de republican fata de actualul presedinte Bush. Nu atat in privinta Irakului, care prevad ca va avea o importanta foarte mica in aceasta campanie, cat mai ales in ceea ce priveste raporturile cu multinationalele americane. Administratia Bush a fost perceputa ca aparatoare a "marelui capital". Or, McCain a demonstrat de multe ori, prin votul alaturi de democrati in Senat asupra unor chestiuni precum impozitele sau lobby-ul, ca nu este omul asa-numitei "Corporate America". In al treilea rand, cu patru ani in urma, cu cat Bush se deplasa mai spre dreapta, spre nucleul dur al alegatorului conservator, cu atat campania lui John Kerry se deplasa mai spre stanga, o zona pe care americanii o privesc cu suspiciune. McCain reuseste sa mobilizeze moderatii din ambele partide si independentii, ceea ce muta dezbaterea din acest an spre centru.
Slabiciunea lui McCain este ca elementele cele mai conservatoare ale Partidului Republican il privesc cu neincredere, daca nu cumva ii sunt de-a dreptul ostile. Nu este exclus, asadar, ca, pentru a compensa acest deficit, sa vedem un ticket John McCain-Mike Huckabee, fostul guvernator din Arkansas castigand surprinzator cinci state conservatoare si fiind plasat excelent pentru preliminarele din Texas de luna viitoare.
Democratii vor trebui sa se adapteze foarte repede la aceasta agenda centrista pe care republicanii o impun si cel mai in masura sa o faca cu succes nu este Hillary Clinton, ci Barack Obama.
