Sunt convins că în ultimele 5 luni de la fostul examen la care întreaga ţară a văzut cum s-a făcut de râs, candidatul pentru funcţia de Procuror General al României, domnul Tiberiu Niţu s-a pus serios pe învăţat, parcurgând cu conştiinciozitate materia pentru examenul susţinut săptămâna trecută – a doua sa audiere în plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Altă explicaţie, ca de exemplu, schimbarea unor elemente importante din spaţiul politic prin întărirea PSD şi implozia principalului partid de opoziţie, nu cred că poate fi luată în considerare. Numai competenţele dobândite de candidatul Niţu şi abilităţile de prezentare în public, perfecţionate în doar câteva luni, au făcut ca domnia sa primească, recent, aviz pozitiv de la majoritatea membrilor CSM. Cei câţiva din CSM care s-ar fi opus candidaturii sale sunt doar puţin invidioşi. Ce mai contează ce scria chiar CSM anul trecut în detalierea avizului negativ, anume: ”Din desfăşurarea interviului, s-au sesizat în privinţa candidatului un autocontrol scăzut, o rezistenţă scăzută la stres, irascibilitate, o scăzută capacitate de mobilizare şi adaptare la interviu, precum şi o spontaneitate redusă. Nu întruneşte condiţiile şi exigenţele necesare funcţiei de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu doar din punctul de vedere al lipsei unei viziuni strategice asupra managementului Ministerului Public, dar şi din perspectiva structurii de personalitate”. Tiberiu Niţu a reuşit, deci, o uluitoare schimbare de personalitate în doar 5 luni.
Ce mai contează toate acestea, o să spuneţi? Dincolo de ironii, contează să punem această oglindă în faţa CSM – organism de la care se aşteaptă impulsionarea reformei în domeniul justiţiei, cel mai important domeniu – în opinia mea – pentru modernizarea României. Dacă CSM calcă în picioare, aşa cum a făcut săptămâna trecută, o întreagă scală de valori de care avem astăzi nevoie în societatea românească, mai ales în faţa generaţiilor de absolvenţi ai facultăţilor de drept care se uită la membrii Consiliului ca la nişte modele, ce aşteptări să mai avem de la clasa politică care se pretează la compromisuri în fiecare zi. Niciunuia dintre membrii CSM nu i-o fi atras atenţia, de exemplu, recenta audiere din Congresul SUA pe tema atacului asupra Ambasadei SUA în Benghazi, ca să compar episodul american cu situaţia CVului lui Niţu. La americani, în legătură cu atacul terorist, unul din martori era un funcţionar al Departamentului de Stat cu 21 de ani în cariera publică căruia Preşedintele Comisiei i-a citit ”for the record” CV-ul impresionant. La sfârşit, mişcat de cariera şi realizările acestuia i-a spus că pentru respectiva carieră în slujba statului simte nevoia să îi mulţumească în numele poporului american.
Cu ochii şi urechile largi deschise faţă de interesele clasei politice, magistraţii din CSM par a fi vândut soarta justiţiei pe interese negociate probabil cu mare grijă cu aceeaşi clasa politică. Dacă nu este aşa, trebuie să aibă curajul să iasă public să ofere o explicaţie, luptând cu argumente la vedere să nu îşi piardă credibilitatea pe care o întreagă lume i-a acordat-o în ultima perioadă. Ani de zile magistraţii, ongiştii, presa au luptat cot la cot pentru a creşte puterea CSM şi pentru a îi spori independenţa. Să constăm că organismul reprezentativ al uneia din cele trei puteri din stat celebrează anul acesta ziua Europei din 9 mai printr-un gest surprinzător, predându-se practic, de bună voie, celor care doresc să controleze justiţia – e şocant. Brutală revenire a politicului în prim planul justiţiei iar crema justiţiei din CSM în care ne-am pus speranţa, ne-a trădat în faţa politicului.
Ce înţeleg din toată povestea de săptămâna trecută de la CSM în privinţa intervievării liderilor parchetelor este că a devenit cu adevărat avantajos astăzi în România să îţi vezi de treabă şi să le mai laşi încolo de principii. Politicul pare într-adevăr că acum controlează tot, pe faţă sau mai discret. Ne-a arătat justiţia foarte clar care este astăzi scala de valori din societatea românească şi cât de vulnerabilă este această putere în faţa politicului. Dacă şi în justiţie se fac compromisuri asupra calităţii conducătorilor ei, îmi este clar în ce direcţie merg lucrurile la noi. Traian Băsescu însuşi ne-a dat de curând un semnal clar sacrificându-l pe fostul şef al DNA Daniel Morar sub tot felul de pretexte prin care ajunsese să se umple de ridicol şi adaptându-se perfect vremurilor prin acceptarea numirilor de la parchete după principiul toată lumea – mulţumită! Toată lumea politică, desigur, toate interesele politice să fie satisfăcute – vreau să spun mai clar, în toată această lume nu mai este de mult vorba de noi.
Adrian Moraru este unul dintre membri fondatori ai Institutului pentru Politici Publice, un think tank românesc specializat în analize şi propuneri de politici publice în domenii cheie pentru România cum ar fi: transparenţa şi întărirea statului de drept, lupta anticorupţie dar şi politici de fiscalitate locală, dezvoltare regională şi nu în ultimul rând politici de sănătate.
