Ambasadorul Germaniei la Bucureşti susţine limitarea la 3% a deficitului bugetar prin Constituţie, continuarea măsurilor de austeritate şi evitarea cheltuielilor cu caracter electoral. Reprezentantul Berlinului apreciază că România nu ar trebui să se grăbească să adere la euro înainte de a-şi fi pus casa în ordine şi apreciază că Bucureştiul mai are multe de făcut în combaterea corupţiei. Cu toate acestea, speră la o decizie favorabilă aderării României la spaţiul Schengen.
Excelenţă, începem direct: Merită salvată moneda euro?
Andreas von Mettenheim: Desigur, este corect şi just să salvăm euro, pentru că euro înseamnă baza succesului nostru în Europa. Conform Tratatului de la Lisabona, Uniunea Monetară şi Economică face parte din povestea de succes a Uniunii Europene. Are de asemenea sens să încercăm să reducem riscurile generate de schimburile monetare pentru că astfel putem promova comerţul între ţările europene, inclusiv cu România. De aceea, împărtăşim cu toţii opinia potrivit căreia pentru ţările stabile din Europa ar fi mult mai costisitor să nu se implice în salvarea ţărilor aflate acum în impasul creat de criza datoriilor suverane pentru că nu au decât de câştigat pe termen lung.
Da, dar sunt tot mai mulţi care susţin că Germania ar fi o poveste de succes şi fără euro…
A.v.M.: Noi, germanii, suntem de altă părere, pentru că noi considerăm – şi s-a dovedit – că euro este o monedă mai stabilă decât a fost marca germană. Noi, germanii – şi acest lucru este de notorietate -, am profitat şi profităm în cea mai mare măsură de această dezvoltare comună a pieţelor europene.
Dar nu îl costă prea mult pe contribuabilul german acest efort de salvare a ţărilor de la periferie?
A.v.M.: La ora actuală nu se pune problema unui transfer fizic de bani, ci doar de a garanta salvarea acestor ţări. Sigur, există un risc concret şi măsurabil, dar nu există alternativă: Trebuie să ne asumăm acest risc. Normal, următorul pas este să reuşim să salvăm şi să redresăm aceste ţări aflate în dificultăţi economice, pentru a garanta o creştere economică durabilă şi pentru a asigura disciplina bugetară.
Şi ce veţi face când va veni vremea să salvaţi Italia şi Spania? Pentru că nici măcar Germania nu are atâţia bani.
A.v.M.: Dar nu se pune problema în acest moment să salvăm Italia ori Spania, pentru că aceste state reuşesc să se redreseze din propriile resurse.
Cum va funcţiona Guvernul zonei euro, pentru că asta va însemna mai multă integrare, mai multă cedare de suveranitate şi mai puţină legitimitate?
A.v.M.: Pe 16 august, cancelarul Angela Merkel şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, au stabilit guvernarea în comun (a zonei euro) prin adoptarea unor măsuri de stabilizare economică. Baza pentru aceasta constă în setul de pachete legislative elaborate – aşa numitul comprehensive package. La fel de importantă este şi reducerea deficitului bugetar şi revenirea la echilibru bugetar, precum şi reducerea datoriei publice. Din acest punct de vedere este, cu siguranţă, o idee bună să încercăm să introducem în Constituţiile ţărilor europene acest obiectiv.
Consideraţi, prin urmare, că propunerea preşedintelui Băsescu de a se introduce în Constituţia României o limită de 3% a deficitului bugetar este binevenită?
A.v.M.: Cu siguranţă. Iar motivul nu este deloc de neglijat. În democraţii există tendinţa vizibilă de a se face promisiuni mari înaintea alegerilor şi de a se cheltui foarte mulţi bani după alegeri. Iată de ce ne aflăm în situaţia actuală a datoriilor suverane. Or, o limitare constituţională a deficitului bugetar ne-ar ajuta să găsim o soluţie la această situaţie.
Deja în Portugalia au fost exprimate rezerve, iar în Franţa întâmpină o opoziţie serioasă. Cum se poate extinde această măsură la nivel european?
A.v.M.: Vorbim, probabil, de un proces de lungă durată, dar trebuie realizat un lucru: aceste măsuri dureroase vor trebui comunicate tuturor.
Putem spune că este începutul Europei cu două viteze?
A.v.M.: Dimpotrivă. Eu cred că, din momentul în care vom avea mai multe politici comune şi mai multă disciplină bugetară, vom reuşi să echilibrăm economiile diferitelor ţări şi să stabilizăm moneda europeană.
Această criză a dovedit că are puţin sens să existe o monedă comună fără o politică fiscală comună. Mai susţine Germania egalizarea taxelor la nivel european?
A.v.M.: Suntem adepţii unei integrări economice sporite pentru a promova consolidarea bugetelor statelor membre şi pentru a asigura stabilitatea în zona euro. Una dintre măsurile luate în acest sens o reprezintă asigurarea unor încasări la buget suficient de mari, din impozite. De aceea, coordonarea politicii fiscale ar trebui promovată în continuare, aşa cum reiese, printre altele, din propunerea Comisiei pentru baza de stabilire a impozitului pe corporaţii. Germania susţine şi propunerea unei taxe europene pe tranzacţii financiare de care ar putea beneficia bugetele naţionale. Am putea, astfel, asigura participarea sectorului financiar la depăşirea crizei, contribuind, în egală măsură, la redresarea bugetară.
Vorbind de o mai mare integrare, cum apreciaţi declaraţia preşedintelui Băsescu privind necesitatea de a realiza cât mai curând „Statele Unite ale Europei”?
A.v.M.: Preşedintele are, desigur, tot dreptul şi toată dreptatea să dezvolte o viziune pe termen lung privind evoluţia Uniunii Europene.
Bine, dar este realizabilă?
A.v.M.: Ministrul nostru de Externe, domnul Guido Westerwelle – care este mai tânăr decât mine -, spunea că speră să vadă cu ochii lui acest deziderat – Statele Unite ale Europei – realizat. Cred că pe termen scurt şi mediu va trebui să încercăm să implementăm şi să realizăm prevederile Tratatului de la Lisabona. Creşterea democraţiei în Europa, o economie socială competitivă, consolidarea şi extinderea drepturilor omului şi, desigur, adoptarea unei politici externe şi de securitate comune.
Dacă e vorba de cedare de suveranitate, atunci trebuie să amintim un raport recent al Bundesbank care atrage atenţia că constituirea Fondului European de Stabilitate Financiară ar putea fi neconstituţională pentru că reprezintă o cedare de suveranitate fiscală a Germaniei în favoarea Bruxelles-ului. Ce se întâmplă dacă Curtea Federală de Justiţie va declara facilitatea ca neconstituţională?
A.v.M.: Într-adevăr situaţia actuală legată de Legea Fundamentală Germaniei este dificilă. Curtea Constituţională este foarte atentă ca legea germană să nu fie încălcată. Este dificil de spus unde se află limitele legii şi unde intrăm pe tărâmul neconstituţionalităţii. Cu siguranţă, crearea şi emiterea de eurobonduri va necesita şi modificarea Tratatului de la Lisabona.
Dar de ce să fie acordate puteri fiscale sporite Bruxelles-ului şi să nu rămână ale germanilor? Măcar au dovedit că ştiu să îşi pună casa în ordine.
A.v.M.: Aici nu este vorba de a retrage dreptul parlamentului naţional de a-şi spune cuvântul asupra politicii bugetare. Or, lecţia crizei este că e nevoie de o armonizare mai mare la nivelul zonei euro şi aceasta armonizare nu o poate face Germania de una singură.
Emisiunea de eurobonduri înseamnă, în esenţă, împărţirea poverii datoriei de pe statele periferice cu probleme pe statele nordice care au în continuare credit. De ce se opune Germania emisiunii de eurobonduri?
A.v.M.: Situaţia eurobondurilor e una dilematică, iar dezbaterea care are loc în Germania este foarte aprinsă. Unii consideră că emiterea de obligaţiuni europene ar putea să tempereze pieţele. Alţii consideră că situaţia ţărilor în dificultate s-ar agrava, în sensul în care le-ar putea face să creadă că pot atrage capital la un preţ redus şi aceasta este şi opinia băncii noastre naţionale. Limita e de¬ –
păşită atunci când se încalcă prevederile Tratatului de la Lisabona, care stipulează că nicio ţară nu va fi salvată de celelalte. Ar trebui modificat Tratatul, or lucrul acesta ar dura ani.
Ştiu ca nu este o întrebare politically correct, dar există voci care acuză Germania că profită de această criză pentru a „cuceri” Europa sau măcar ca să îşi extindă puterea în Europa. Cum răspunde Germania acestei acuzaţii?
A.v.M.: Chiar dacă întrebarea nu pare corectă din punct de vedere politic, eu vă mulţumesc ca aţi pus-o. În Germania, perspectiva este una opusă, iar criticile aduse guvernului sunt cu totul altele. Ni se reproşează că nu ne implicăm suficient de puternic în această criză. Indiferent care va fi rezultatul acestei crize nu pot să afirm decât că nu vor exista câştigători. Ne va costa pe toţi şi vor exista repercusiuni negative în ceea ce priveşte creşterea economică. Avantajul ar fi că o dată redresată situaţia, putem să ne gândim la un viitor cu o creştere sustenabilă.
Germania este celebră pentru economia socială de piaţă. În acelaşi timp se vorbeşte despre o reformă a statului social care se dovedeşte nesustenabil. Există un punct de echilibru?
A.v.M.: Nu ne putem permite cu toţii decât acel stat social pe care îl putem şi finanţa. El ţine de puterea financiară a fiecărui stat şi presupune şi anumite sacrificii, adică renunţarea la anumite beneficii cu care ne obişnuisem de-a lungul timpului. De fapt, nu este nimic „social” în creşterea deficitului bugetar şi a gradului de îndatorare pentru că o facem, de fapt, pe spinarea copiilor noştri, amanetându-le viitorul. Iar acest lucru este valabil atât pentru Germania, cât şi pentru România.
Credeţi că România ar trebui să accelereze procesul de aderare la zona euro?
A.v.M.: Nu cred că este cazul ca România să se grăbească să adere la zona euro, ci cred că atunci când o va face să o facă din postura în care poate afirma că şi-a făcut lecţiile acasă. România nu trebuie să piardă din vedere şi, cu siguranţă nu o va face, obiectivul de a adera la zona euro. Aici este interesant faptul că România nu a recurs la nici o depreciere a propriei monede. Nu cred însă nici în faptul că soluţia constă în a nu adera.
România are prea puţine investiţii, prea puţine slujbe şi prea multe pensii şi beneficii sociale. Se poate ieşi din această spirală cu ajutorul Europei?
A.v.M.: Cred că nu ţine numai de Europa, ci şi de întreaga situaţie economică la nivel global şi că problema cea mai importantă acum pentru România este reclădirea încrederii. Mai cred că aceste acţiuni de reclădire a încrederii sunt sprijinite de politica actuală care vizează măsuri de redresare bugetară. Vor urma apoi investiţii directe din nou în România şi, prin urmare, şi consumul intern va creşte ulterior. După aceea va putea fi abordată şi această tematică a creării unui sistem social pe măsură.
Economiile europene, inclusiv cea germană, dau semne de încetinire. Cum apreciaţi perspectivele României de a reveni pe creştere economică?
A.v.M.: Atât pentru România, cât şi pentru Germania, la ora actuală, este valabil acelaşi lucru. Ambele ţări au încercat în actualele condiţii dificile la nivel global să revină la creştere economică. Situaţia s-a agravat şi mai mult o dată cu criza datoriilor suverane. Dacă ne vom continua lupta în mod consecvent pe acest front al reconsolidării economiilor noastre, vom reveni la creştere economică.
Cum a fost apreciat în Germania programul de austeritate al Guvernului Boc, pentru că aici unii spun că a fost prea drastic, alţii, printre care mă număr, că a fost prea modest?
A.v.M.: Cred că acest efort de redresare şi stabilirea măsurilor necesare de relansare economică, pentru că asta au însemnat măsurile de austeritate, este de competenţa Guvernului român, şi consider că, în principiu, aceasta este calea cea bună. Sprijinim eforturile Guvernului României de a-şi face curăţenie în propria ogradă.
Până unde ar trebui să se meargă cu austeritatea?
A.v.M.: Cred că trebuie să avem în vedere şi să aplicăm în permanenţă măsuri de austeritate. Cred că e greşit să îţi spui „Anul acesta aplicăm măsuri de austeritate, pentru că la anul să cheltuim bani cu nemiluita”. Nu cred că noi am impus măsurile de austeritate care trebuiau aplicate, ci cred că pentru România există o condiţionalitate profundă care porneşte de la Fondul Monetar Internaţional. Pe de altă parte, România a aderat la Pactul Euro Plus ceea ce înseamnă că îşi asumă răspunderea privind o creştere economică sustenabilă.
A rezolvat Guvernul român problema arieratelor datorate companiilor germane, o chestiune destul de importantă anul trecut?
A.v.M.: Nu deţinem cifrele statistice. O mare parte din ele au fost onorate, dar mai există câteva neachitate. Suntem însă ferm convinşi că România îşi va onora promisiunile făcute, nu în ultimul rând, şi faţă de FMI, şi va achita aceste datorii. Acest lucru nu este important numai pentru creditori, ci reprezintă şi un semn al încrederii de care va beneficia România în exterior.
Nu aveţi cifre, dar ştiţi în ce domenii economice mai există probleme?
A.v.M.: Chiar dacă nu cunosc foarte bine amănuntele, ştiu că este vorba de companii de stat în domeniul infrastructurii şi de rambursarea TVA-ului.
Haideţi să discutăm acum despre o altă problemă pentru investitorii străini – corupţia. Ce sfat daţi companiilor germane cărora li se cere să dea mită?
A.v.M.: Darea de mită contrastează nu doar cu principiul moral al competiţiei loiale, ci este, atât în propria ţară cât şi în străinătate, o faptă pasabilă de pedeapsă în conformitate cu legislaţia germană. Prin urmare, singura soluţie pentru companiile vizate de acest fenomen nu poate fi decât aceea de a prezenta o plângere autorităţilor române competente. Nu cred, de altfel, că „concursul de frumuseţe” privind acest subiect în care s-au angajat unele ţări, va oferi soluţii viabile. Investitorii străini nu trebuie să arate cu degetul la concureţă. Astfel, am neglija faptul că corupţia este declanşată întotdeauna de cel care întinde mâna.
În final, Schengen. Guvernul german a acordat o importanţă specială pentru admiterea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, raportului Comisiei Europene privind reformele în justiţie şi combaterea corupţiei. V-a satisfăcut raportul? Ne putem aştepta la o atitudine mai favorabilă din partea Berlinului – şi dacă da, ne putem aştepta la aderare în acest an?
A.v.M.: Aş dori mai întâi de toate să clarific un aspect. Germania sprijină aderarea deplină a României la zona Schengen. O extindere permanentă a frontierelor externe ale spaţiului Schengen poate fi însă comunicată cu succes populaţiei din „vechile” state membre doar probând că s-a realizat tot ceea ce este necesar pentru a elimina abuzurile. În acest sens, considerăm raportul Comisiei Europene un indicator important şi pentru evaluarea unor chestiuni care vizează securitatea, de importanţă majoră pentru Schengen. Comisia a atestat României progrese la combaterea corupţiei, dacă ne gândim la restabilirea bazei legale pentru ca ANI să-şi poată desfăşura, în continuare, propria activitate. În alte domenii, îndeosebi la combaterea coruţiei la nivel înalt, mai sunt multe de făcut. Există motive care ne permit să sperăm că în septembrie, cu ocazia Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne, statele membre vor lua o decizie care să marcheze calea spre apartenenţa deplină a României. Decizia aparţine însă tuturor celor 27 de state.
