Greşit! Este greşit pe internet anul 1991, când ea ar fi început să predea la Bloomington. Eu am cunoscut-o pe Virginia Zeani în iunie, 1987, în Bloomington. Iar soţia mea o vizitase tot acolo, cu aproape un an înainte. În iunie, ’87 mi-am stabilit întâlnire cu Charles Webb, decanul Facultaţii de Muzică, şi cu dr. Malcolm Brown, şeful catedrei de muzicologie. Soţia mea urma să intre într-un program de doctorat. Facultatea de Muzică / Muzicologie este una din cele mai bune din SUA şi din lume. Ulterior, am dirijat orchestrele de studenţi, care au fost mai bune decât multe orchestre profesioniste din SUA şi din lume. Am sunat-o pe Virginia Zeani şi m-a invitat acasă. O casă mare, într-un cartier frumos. A vândut casa cu un profit de 25 000 de dolari. Şi-a cumpărat alta aproape în acealşi loc. Este o femeie foarte pragmatică. I-am dus un buchet de flori şi a notat pozitiv că „numai un român putea să-mi aducă flori”. Era îmbrăcată şi machiată ca o divă, mai în vârstă. M-a servit cu sarmale făcute de ea. Erau foarte bune. Ca la noi în Transilvania. S-a născut în Solovăstru, judeţul Mureş. Ne-am născut în acelaşi judeţ. A plecat în Italia unde la 19 ani a terminat canto cu Aureliano Pertile, preferatul lui Arturo Toscanini. A urmat o carieră de peste 30 de ani, cântând în peste 60 de titluri, pe cele mai mari scene din lume. Ieşit din comun este că a cântat Violetta din „La Traviata”, în aproape 500 de spectacole. A fost un mare nume în anii ’50 şi ’60 în repertoriu „Bel Canto”. Ştia de la soţia mea cum am ajuns în America. Privind profesia mea de dirijor nu a fost prea optimistă. Eu însă am reuşit, chiar în Bloomington. L-am cunoscut pe soţul ei, Nicola Rossi-Lemeni, bas de renume internaţional. Venea dintr-o familie de vechi nobili italieni şi se vedea acest lucru. Avea o voce gravă, puternică. Arăta încă foarte bine ca bărbat. Mi-a arătat piscina, iar cu un zâmbet plin de subînţeles mi-a spus că „îi place când vin studentele să facă baie”. A trecut în nefiinţă mult prea devreme. Ulterior am aflat că au fost căsătoriţi peste 30 de ani, aveau un baiat, medic la Roma, iar ca bârfă, că Rossi-Lemeni a mai fost căsătorit înainte cu fata lui Toscanini. Nu am o confirmare a poveştii, poate o invenţie. Au urmat şase ani frumoşi, pe care i-am trăit în Bloomington. În ciuda câtorva „ciocniri” pe care le-am avut, am iubit-o pe Virginia Zeani pentru că a fost o soprană superbă, este o personalitate ieşită din comun, pentru că este ardeleancă.
Text preluat de pe www.aureliacristea.roa
