» Turcia si Rusia au pus deoparte adversitatile istorice si dezvolta relatii stranse bazate pe proiecte energetice si impartirea influentei in Caucazul de Sud. In acest context, premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a sosit ieri la Moscova intr-o vizita in care spera sa obtina acorduri privind conductele de gaz care sa-i consolideze forta de negociere in raport cu Uniunea Europeana.
Descrisa de analisti drept o "alianta de convenienta", apropierea dintre Ankara si Moscova se bazeaza pe o serie de acorduri privind constructia de conducte de petrol si gaz sau de centrale nucleare si pe o cooperare crescuta in domeniul securitatii. Potrivit lui Ian Lesser, de la German Marshall Fund, "Turcia a transformat anxietatea fata de Rusia din perioada otomana intr-o relatie remarcabila, care are o puternica dimensiune comerciala si energetica". Rusia reprezinta cel mai mare partener comercial al Turciei, volumul schimburilor atingand anul trecut 40 miliarde de dolari. Totodata, doua treimi din gazul consumat in Turcia vin din Rusia.
Ankara nu si-a ascuns ambitia de a deveni un centru de coordonare a tranzitului energetic spre Europa. Desi este parte a concernului Nabucco, care ar urma sa aduca gaz in Europa din regiunea Caspica prin Georgia si Turcia ocolind Rusia, Ankara si-a dat acordul anul trecut pentru tranzitul prin apele sale teritoriale al conductei rivale, South Stream, construita de Gazprom si compania italiana ENI. Autoritatile turce insista ca cele doua proiecte nu sunt concurente, ci "complementare". Totodata, Rusia incearca sa obtina 50% dintr-o conducta de petrol pe care italienii de la ENI si turcii de la Çalik o construiesc intre porturile Samsun, la Marea Neagra, si Ceyhan, la Mediterana. Erdogan si Putin urmau sa stabileasca in aceasta vizita si prelungirea conductei de gaz Blue Stream, care leaga Turcia si Rusia pe sub Marea Neagra pana in Israel.
Prin dezvoltarea acestor retele energetice, Erdogan doreste sa transforme Turcia intr-o tara indispensabila pentru securitatea energetica a Uniunii Europene, ceea ce i-ar intari pozitia in negocierile de aderare, dar potrivit lui Lesser, efectele ar putea fi contrare. Atat Statele Unite, cat si europenii privesc cu o oarecare neliniste noua alianta turco-rusa. In conditiile in care confruntarea dintre Occident si Rusia se va acutiza, Turcia va fi nevoita sa faca niste alegeri dureroase, cu atat mai mult cu cat Ankara aspira sa devina o putere regionala in Orientul Mijlociu largit si Caucazul de Sud. "Este un joc complicat, iar Turcia este foarte expusa", sustine expertul american.
Intentiile guvernului turc in Caucaz au devenit evidente in momentul in care Ankara a semnat cu aliatul Rusiei, Armenia, un acord de deschidere a frontierelor, in pofida disputelor turco-armene, in ciuda diferendului legat de genocidul armenilor din Asia Mica, dar si a protestelor vehemente ale aliatilor azeri care reclama ocupatia de catre Armenia a enclavei Nagorno-Karabah.
Raceala
» America isi pierde aliatii caspici
Daca Turcia si Rusia si-au dat mana peste Caucazul de Sud, influenta Statelor Unite in regiune se diminueaza. O serie de decizii recente luate de Washington au nemultumit profund Azerbaidjanul, guvernul de la Baku considerandu-se tradat de americani. Faptul ca Statele Unite au insistat pentru deschiderea granitei turco-armene, fara a insoti aceasta decizie de o condamnare a ocupatiei armene in Nagorno-Karabah, l-a determinat pe presedintele azer, Ilham Aliev, sa boicoteze "Conferinta Civilizatiilor", desfasurata anul trecut la Istanbul, in prezenta lui Barack Obama. Totodata, azerii considera o "jignire" acordarea de catre guvernul american a unui ajutor umanitar de opt milioane de dolari populatiei armene din Karabah. Washingtonul a avut in ultimii ani o pozitie proarmeana constanta, promovata de presedintele Camerei Reprezentantilor, Nancy Pelosi, care provine dintr-un colegiu electoral, cu o comunitate armeana puternica.
