În 1988, fizicianul Alexe Corneliu Goarză a obţinut în laboratorul de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi metal cu puritate atomică. Era la vremea aceea o premieră în nanotenologie, domeniu de vârf al tehnologiilor avansate. După două decenii, în 2007 şi 2010, a fost acordat Premiul Nobel pentru Fizică pentru descoperiri asemănătoare performanţei cercetătorului gălăţean. În 1983, Alexe Goarză a absolvit, „Fizica” la Universitatea „Al I Cuza” din Iaşi, fiind şef de promoţie.
A fost repartizat la Universitatea din Galaţi, apoi a fost trimis la specializare în microscopie electronică la Institutul de Cercetări Metalurgice (ICEM) Bucureşti şi acolo a avut şansa să găsească un microscop electronic neutilizat şi a obţinut aprobările pentru a-l aduce la Galaţi. A pus la punct cele două tone de aparatură electronică şi şi-a continuat cercetările în condiţii mult mai bune. Atunci se folosea metal de puritate 99,99%, dar în laboratorul de la Galaţi, profesorul Goarză a obţinut în premieră fier de puritate atomică, pe care l-a şi folosit la bobina microscopului electronic, pentru a-i mări performanţele. Pentru construirea dispozitivului cu ajutorul căruia să obţină metale de puritate atomică, la vreme aceea, în 1988, îi trebuiau 10.000 dolari. A obţinut aprobările cu greu, dar între timp laboratorul a fost devastat şi a intrat pe fir şi Securitatea. Alexe Goarză a pus la punct dispozitivul înainte de 1990 şi din eşantioane de tablă neagră a obţinut metalul cu puritate atomică. A făcut zincare, cromare, analiza microscopică şi analiza spectrală şi toate rezultatele au fost pe măsura aşteptărilor, confirmând realizări de excepţie pentru cercetarea ştiinţifică din România.
Un excepţional portofoliu de brevete OSIM
Profesorul Alexe Goarză este acum deţinătorul a 4 brevete: 1. Metoda şi instalaţia de obţinere a metalelor de puritate atomică; 2. Metoda şi instalaţia de obţinere a nanostructurilor şi implantării ionice; 3. Metoda şi instalaţia de obţinere a hidrogenului; 4. Obţinerea de nanostructuri, nanofire, nanosfere, nanobiocipuri, cu posibilitatea de fuziune până la microdimensiune sau chiar mai mult – nanomedicina. 5. Metode şi dispozitive de obţinere a cipurilor şi biocipurilor. În primăvara lui ’90, fizicianul avea pregătite documentaţiile pentru obţinerea a 53 brevete de invenţie, dar nu avea bani pentru a plăti taxele pentru toate. După 1990, profesorul Alexandru Goarză a lucrat o vreme la Institutul pentru Tehnologii Avansate, din structura SRI, care se ocupă de realizarea mijloacelor tehnice, în special a celor din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţii. Din 2009 este doctorand în Nanostructuri şi Ingineria Materialelor.
Realizări pentru care s-a acordat Premiul Nobel
Rezultatele cercetărilor de la Galaţi au fost obţinute cu două decenii înainte ca pentru astfel de descoperiri să fie acordat Premiul Nobel. În 2007, cercetătorii Albert Fert (Franţa) şi Peter Grunberg (Germania) au primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru o descoperire ce a dat naştere primelor mari aplicaţii din domeniul nanotehnologiei. În 2004, fizicianul Alexe Goarză a realizat şi implantarea ionică, pentru care în acelaşi an a şi obţinut Brevetul OSIM. Este o realizare pentru care în 2010 li s-a acordat Premiul Nobel pentru Fizică cercetătorilor de origine rusă Andre Geim (Olanda) şi Konstantin Novoselov (Marea Britanie/Rusia) de la Universitatea Manchester din Marea Britanie, cărora le-a revenit acest premiu pentru „lucrările lor revoluţionare asupra grafenului”. Grafenul e o formă a carbonului. Grafenele pentru care s-a luat Premiul Nobel în 2010 au o structură sferică. Fizicianul gălăţean a obţinut o structură mai bună, în „fagure de miere”.CERCETARE. Performanţe de Premiul Nobel în laboratoarele Universităţii „Dunărea de Jos”
Rezultatele savantului gălăţean pot fi folosite în tehnologiile micro, respectiv nanotehnologii, adică la CIP-uri pentru industia IT, în nanoelectronică sau nanomedicină, prin obţinerea biomaterialelor prin fuziunea nanostructurilor până la nivele de microstructuri biotice şi CIPnano, pentru identificarea şi tratarea bolilor (anticorp inteligent inoculat în organism), dar şi în domenii precum nanopulberi, nanofibre, nanorobotică. Descoperirile sale sunt utile şi în macro tehnologii, la obţinerea oţelurilor speciale, inclusiv cele pentru reactoare nucleare şi construcţii aerospaţiale. Alte domenii de aplicabilitate sunt metodele de obţinere a materialelor metalice si nemetalice de puritate atomică. Cercetările pentru care a obţinut cel de al treilea brevet ar putea fi utile la instalaţii pentru obţinerea hidrogenului, cu randament de transformare de peste 70%, instalaţii mobile, ce utilizează apa, sunt ecologice, iar hidrogenul e obţinut la preţ scăzut.
Statul nu a fost interesat de invenţii
În pofida aplicabilităţii în tehnologii de vârf, invenţiile profesorului Alexe Goarză nu au fost de interes pentru statul român. Interesaţi au fost cei de la trustul ArcelorMittal, dar cum voiau datele pentru a face întâi experimentele în laboratoarele din Luxemburg şi abia după aceea să discute despre cedarea drepturilor de proprietate, condiţiile lor nu au fost acceptate. Statul român nu a fost interesat nici măcar în condiţiile în care profesorul şi soţia sa, dr Alexandra Nicolau, au intenţionat să cedeze drepturile Ministerului Apărării. Demersurile lor au rămas fără răspuns.
Nanotehnologia merge mai departe
La Galaţi nanotehnolgia merge mai departe. În cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” funcţionează Centrul de Nanostructuri şi Materiale funcţionale (CNMF), de la Facultatea de Metalurgie, Ştiinţa Materialelor şi Mediu. În colaborare cu Patronatul IMM din Galaţi, CNMF a organizat joi a doua ediţie a Simpozionului „UGALnano2 – Impactul Nanotehnologiilor şi Nanomaterialelor (N&N) asupra Dezvoltării Industriale şi Calităţii Vieţii”. Cu acest prilej, toţi cei implicaţi în domeniu s-au întâlnit pentru a discuta despre înfiinţarea «Societăţii de Nanotehnologii şi Materiale Funcţionale» Galaţi.
