Dacă nu aţi înţeles deja semnificaţia isteriei afişate în ultimele săptămâni pe ecranele televiziunilor de ştiri, în weekend lucrurile s-au spus clar şi pe faţă: opoziţia vrea şi se pregăteşte de alegeri anticipate. Al doilea mesaj: dacă Băsescu se opune alegerilor anticipate, sau planului B, adică desemnării unui nou premier de către o nouă majoritate parlamentară, îl suspendăm.
Purtători de cuvânt au fost – cine alţii? – liderii PNL şi PSD. Antonescu a declarat sâmbătă că, „pentru a găsi soluţii sănătoase şi de durată, ar trebui să avem alegeri anticipate şi parlamentare, şi prezidenţiale”. Liderul de facto al PSD, Adrian Năstase, s-a gândit la aceeaşi „soluţie sănătoasă” – „anticipatele pot aduce în fruntea ţării o nouă majoritate care să nu mai fie dominată de PDL”. Liderul de faţadă al partidului roşu, Victor Ponta, s-a abţinut să-şi exprime tranşant poziţia, spunând că se va sfătui cu colegii.
Atât colegii lui Antonescu, cât şi cei ai lui Ponta îşi expun însă părerea, zi de zi, la talk-show-uri, din ce în ce mai virulenţi, din ce în ce mai nerăbdători să îi zboare de la putere pe Băsescu şi PDL. Treziţi din tristeţea postelectorală de oportunităţile propagandistice nesperate pe care le aduc adâncirea recesiunii şi inundaţiile, şi-au regăsit rapid aplombul din 2007, anul în care l-au suspendat pe preşedinte. De data aceasta însă, costurile ofensivei lor ar putea fi imense. Iar de plătit, le vom plăti cu toţii.
Societatea are de câştigat din lupta politică doar dacă în urma ei rezultă soluţii de guvernare mai bune. Ce politică economică alternativă au propus concret PSD sau PNL la gafele şi bâlbâielile PDL? Au explicat cu cifre cum poate fi acoperit deficitul imens din bugetul asigurărilor sociale altfel decât tăind pensii – prin amputare directă, impozitare sau inflaţie? Au dat exemple de cheltuieli exagerate în ministere, care pot fi eliminate? Au venit cu o listă de posturi administrative care ar putea fi tăiate pentru a reduce costurile statului? Nu. S-au mulţumit să se jeluiască ipocrit că Băsescu va omorî cu zile mii de pensionari. Deşi atât PSD, cât şi PNL au o armată de activişti care au făcut parte din administraţie şi, teoretic, ştiu problemele cel puţin la fel de bine ca actualii guvernanţi. Şi care, tot teoretic, îşi pot pune mintea la contribuţie pentru a propune soluţii mai bune decât cele găsite de Boc şi compania.
Evident, asta înseamnă multă muncă şi seriozitate. Opoziţia constructivă, cea care poate aduce avantaje ţării prin presiunea pozitivă pusă asupra guvernării, nu se face la fără frecvenţă, nici la televizor şi nici nu poate fi înlocuită cu miştocăreală ieftină. PSD şi PNL dau semne că sunt pe cale să aleagă opoziţia distructivă, chiar şi cu riscul de a arunca o ţară întreagă în aer. Şi asta, doar din graba penibilă de a capitaliza iute, cât sunt încă pe val, creşteri în sondaje pentru care nu au nici un merit. Ele se datorează exclusiv nenumăratelor gafe făcute de adversari.
România se află într-un impas major din cauza modului în care PDL a gestionat până acum criza economică, însă soluţia este fie ca acest guvern să-şi corecteze rapid greşelile şi să ducă la îndeplinire până la 1 septembrie singurul obiectiv benefic impus de recesiune – reducerea costurilor aparatului administrativ -, fie să fie înlocuit de un altul mai capabil. În nici un caz însă alegerile anticipate nu pot fi o soluţie. Nu numai că nu ar ajuta la depăşirea acestui moment dificil, dar este chiar ultimul lucru de care avem nevoie acum. În ultimii 20 de ani, perioadele electorale au creat cele mai mari pagube: aparatul de stat intră în paralizie, iar risipirea banilor publici pe cumpărarea de voturi atinge cote monumentale. Chiar şi în momente de relativă prosperitate, cum s-a întâmplat în 2004 şi 2008, costurile au fost imense. Astăzi, ne-ar afunda în datorii până peste cap. În plus, ar bloca din raţiuni populiste toate măsurile de reformă pe care – că vrea, că nu vrea – Guvernul Boc este obligat să le aplice. Ar fi o sentinţă de condamnare a României la faliment. PSD şi PNL ar trebui să se gândească de o sută de ori înainte de a decide dacă îşi asumă o asemenea responsabilitate.
