Moldovenii sunt chemaţi duminică la alegeri legislative anticipate. Sondajele arată că, de această dată, Alianţa pentru Integrare Europeană ar putea alege în sfârşit un preşedinte. Problema este că Alianţa nu mai există.
Toate sondajele publicate luna aceasta au arătat că cele patru partide ale AIE ar obţine peste numărul de 61 de mandate necesare pentru alegerea unui preşedinte care să desemneze un guvern stabil. Ultimul sondaj, Vox Populi-II, realizat de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Moldova, îi plasează pe comuniştii lui Vladimir Voronin pe primul loc cu 32,1% din opţiuni. Urmează liberal-democraţii premierului Vlad Filat – cu 22,7%, Partidul Democrat al lui Marian Lupu – 12,1%, Partidul Liberal al preşedintelui interimar Mihai Ghimpu – 10,9%, Alianţa Moldova Noastră, condusă de Serafim Urechean cu 7% şi, o intrare nouă, Partidul Umanist, condus de fostul şef al serviciilor secrete SIS, Valeriu Pasat, ar reuşi să obţină 5,5%. Celelalte formaţiuni nu ar reuşi să treacă pragul electoral de 4%. Într-un alt sondaj publicat la sfârşitul săptămânii trecute de CBS-AXA, comuniştii ar acumula 35%, PLDM – 28%, PDM – 18%, PL – 12% iar restul nu ar reuşi să intre în Parlament. Deşi Comisia Electorală Centrală a promovat alegerile inclusiv printr-un videoclip pe melodia „Lume, lume”, numai 58% din alegători au declarat că vor participa la scrutin.
Cu toate că există şanse ca Moldova să iasă din criza politică în care a intrat după evenimentele violente din aprilie 2009 şi îndepărtarea lui Voronin de la putere, acestea ar putea fi risipite de necontenitele conflicte din sânul coaliţiei de guvernare. Deşi cei patru lideri ai AIE au promis europenilor că vor rămâne împreună şi după alegeri, aceştia nu au reuşit să se înţeleagă asupra unui candidat comun la preşedinţie. Mai mult, Alianţa s-a destrămat de facto în momentul în care cele patru partide au decis să candideze singure şi să concureze între ele pentru acelaşi segment al electoratului. Un prim rezultat al acestei lupte interne a fost eşecul referendumului de la 5 septembrie de modificare a Constituţiei în sensul alegerii preşedintelui prin vot direct. Situaţia s-a deteriorat după ce Filat a decis să folosească resursele Guvernului în propriul interes electoral şi a asumat răspunderea Guvernului pe un proiect de lege de modificare a bugetului pentru alocarea de compensaţii sociale pentru perioada de iarnă. Pentru o ţară săracă precum Moldova aceste ajutoare se traduc în voturi din partea pensionarilor, a studenţilor şi a categoriilor defavorizate. În plus, semnarea de către Filat a Tratatului privind regimul frontierei cu România l-a iritat şi mai mult pe Ghimpu, care l-a declarat „neconstituţional”. L-a rândul său, Ghimpu l-a iritat pe Lupu cu declaraţiile antiruseşti şi mai ales cu decretul prin care a declarat nul Tratatul Ribbentrop-Molotov.
Dacă cei patru nu vor reuşi să îşi depăşească diferenţele şi să convină asupra unui candidat unic la funcţia de preşedinte, liderii Alianţei pentru Integrare Europeană riscă să compromită destinul european al Moldovei. Anul acesta Chişinăul a făcut mai multe progrese în acest sens decât în 20 ani. A primit asigurări ferme de sprijinire a reformelor din partea Bruxelles-ului, a semnat acordul de asociere cu UE şi a demarat procesul de ridicare a vizelor. Toate aceste progrese riscă să fie rispite după alegeri.
Transnistria şi îmbrăţişarea rusă
Fiind vorba de Moldova, spectrul Moscovei pluteşte şi asupra acestor alegeri. Potrivit Europei Libere, Rusia s-a implicat masiv în finanţarea unor mass-media moldovene, pentru a lansa o campanie împotriva coaliţiei proeuropene. În plus, recent, a dat de înţeles că ar putea accepta o retragere a trupelor din Transnistria. Căutarea unei soluţii pentru Transnistria a fost menţionată în declaraţia summitului Germania-Rusia-Franţa de la Deauville. Iniţiativa de a face din Transnistria un test al relaţiilor ruso-europene aparţine Germaniei. Cancelarul Angela Merkel a ridicat prima oară problema la întâlnirea pe care a avut-o cu Medvedev la castelul Meseberg, lângă Berlin şi din nou la reuniunea interguvernamentală de la Ekaterinburg. La Deauville, Medvedev a evocat vag posibilitatea facilitării unei soluţii, dar a declarat că orice soluţie depinde de poziţiile Moldovei, Transnistriei, României şi UE”. Mai mult, el a exclus orice negocieri cu Moldova până când Moldova nu-şi va alege autorităţile de stat. Potrivit analistului Vladimir Socor, prin aceste declaraţii Medvedev a semnalat că Rusia îşi menţine precondiţiile faţă de Moldova (neutralitate, statut special pentru Transnistria totul sub garanţii militare ruseşti), a invocat vidul de putere de la Chişinău pentru a amâna negocierile în acelaşi timp în care Kremlinul încearcă să susţină o coaliţie promoscovită şi plasează povara unui eventual eşec asupra României.
România, între Schengen şi Moldova
România a stat deoparte de alegerile moldovene de duminică. Un sprijin discret a fost acordat partidelor din arcul guvernamental prin semnarea Tratatului privind regimul frontierei, un gest prin care au fost preîntâmpinate atacurile comuniştilor care invocau absenţa unui tratat pentru a acuza partidele din AIE că urmăresc în secret unirea cu România. La rândul lui, preşedintele Băsescu s-a mulţumit să atragă atenţia că actuala coaliţie trebuie să rămână unită, iar ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a atras atenţia asupra importanţei acestor alegeri pentru viitorul Moldovei, dar în rest Bucureştiul nu s-a angajat de vreo parte în această campanie electorală.
În schimb, România s-a trezit cu o altă problemă legată de Republica Moldova: aderarea la spaţiul Schengen este ameninţată. În vară, mai întâi revista germană Der Spiegel, dar apoi şi cotidianul francez Le Monde, urmat de britanicul The Telegraph şi de alte publicaţii europene au publicat o serie de articole care susţineau aceeaşi teză: „Prin politica de acordare a paşapoartelor româneşti pentru cetăţenii moldoveni, România extinde de facto Uniunea Europeană şi invită în spaţiul european un număr mare de imigranţi (cifra vehiculată a fost de un milion) care practică dumpingul pe piaţa muncii din Occident”.
În pofida faptului că România a produs documente prin care a arătat că nu a acordat mai mult de 100.000 de paşapoarte româneşti, rezultatul a fost că pe 11 noiembrie ministrul pentru Afaceri Europene al Franţei, Pierre Lellouche, a anunţat la Paris că Franţa se va opune aderării României la spaţiul Schengen în primăvara anului 2011. Printre motivele invocate de Lellouche au fost faptul că „guvernul Franţei are îndoieli faţă de controalele la frontiera româno-moldavă şi este îngrijorat faţă de politica de eliberare a paşapoartelor româneşti pentru cetăţenii Republicii Moldova”. Între timp, Lellouche a fost schimbat din funcţie, dar tensiunile vizibile dintre Traian Băsescu şi Nicolas Sarkozy de la Summitul NATO de la Lisabona au arătat că Franţa nu şi-a schimbat poziţia. De altfel, Sarkozy a reafirmat într-o conferiţă de presă îngrijorările Parisului faţă de situaţia de la frontiera dintre România şi Republica Moldova. În acest moment, Bucureştiul se vede, aşadar, nevoit să aleagă între aderarea la Schengen şi politica de acordare a paşapoartelor, o alegere care va nemulţumi indiferent de decizie.
„Noi vom reuşi!”
Vlad Filat, premierul Republicii Moldova şi lider al Partidului Liberal Democrat, declara cu câteva zile înaintea scrutinului din 28 noiembrie că „este imperios necesar ca PLDM să devină partidul numărul 1 în ţară, pentru ca cetăţenii să beneficieze de drepturi, libertăţi şi bunăstare”. Formaţiunea sa este cotată în opiniile de vot cu 22,7 procente şi Filat a specificat că va duce în continuare o politică responsabilă pentru a construi o ţară modernă, democratică, programul pe care şi-l propune spre realizare partidul său este ambiţios şi plin de speranţe pentru viitor. „După 28 noiembrie să începem bătălia pentru o Moldovă fără sărăcie, pentru o Moldovă încadrată în spaţiul valoric european”. Premierul moldovean sublinia că alegerile de duminică vor fi câştigate de partide democratice şi aproape 70% din populaţia ţării sprijină programele de aderare la UE. „Moldova este o ţară europeană cu cetăţeni europeni.”
Guvern de unitate naţională
Marian Lupu, liderul Partidului Democrat din Moldova (PDM), favorabil dialogului cu toate formaţiunile politice din viitorul Parlament, anunţa că va forma o coaliţie cu acele partide care vor accepta valorile şi principiile formaţiunii sale. El mai sublinia că o soluţie a crizei politice din Moldova ar fi ca toată lumea să se gândească la identificarea unei formule pentru stabilirea unui guvern de unitate naţională. Pentru PDM, alegerile reprezintă o oportunitate de a consolida întreaga societate în jurul unui scop nobil: stoparea războiului politic, responsabilizarea clasei politice şi modernizarea europeană a ţării. Arătând că actuala campanie electorală este un final logic al unei perioade de instabilitate politică, în care politicienii nu au reuşit să depăşească ambiţiile personale sau de grup, el şi-a susţinut opinia că Moldova are nevoie de drumuri, şcoli, teatre, case de cultură. Prezentând unele priorităţi ale PDM după alegeri, Lupu reliefa abordarea diversităţii etno-culturale a Moldovei ca un potenţial enorm de dezvoltare, iar partidul său, în calitate de promotor consecvent al valorilor social-democraţiei europene, să deţină funcţia de premier, dar şi pe cea de preşedinte.
Estul sau Vestul
Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal, formaţiune cotată în sondaje cu 10,9% din intenţiile de vot, declară că miza alegerilor de duminică este: „Estul sau vestul, trecutul sau viitorul, Europa sau…în afara Europei”. El arată că „Republica Moldova trebuie să-şi reia locul în familia europeană, de care este legată prin valori şi principii. Partidul Liberal, ca membru al AIE, are şansa de a aşeza R. Moldova ferm pe drumul european, iar Partidul Comuniştilor trebuie să piardă orice şansă de a mai guverna vreodată. Alianţa pentru Integrare Europeană s-a despărţit strategic, în timpul campaniei, dar partidele membre se vor reuni în numele principiilor care au dus prima dată la constituirea AIE. Alianţa are mari şanse să câştige alegerile, chiar să obţină 61 de mandate în Parlament, pentru a putea alege şi preşedintele. După 28 noiembrie vom alege toate instituţiile statului şi vom trece la implementarea programului de guvernare al Alianţei. Un program care va duce R. Moldova tot mai aproape de UE şi ne va permite să facem schimbarea până la capăt. Este momentul să ne eliberăm definitiv de trecutul comunist şi să ne mobilizăm pentru ceea ce urmează de acum încolo. Spiritul european, modul de a gândi şi regulile europene se instalează treptat în viaţa concetăţenilor noştri. Drum înapoi nu există”.
Sete de revanşă
Deşi vorbeşte despre dialog şi consens între partidele politice, Vladimir Voronin, şeful partidului comuniştilor, nu s-a evidenţiat decât prin discursuri marcate de dorinţa de revanşă. Preşedinte al Republicii Moldova timp de două mandate şi prorus vehement, el nu a prezentat nimic constructiv. Dimpotrivă, pe tot parcursul campaniei electorale tonul acestei adevărate fosile politice a fost unul de dezbinare, arătând cu degetul spre „bandiţi”, cei care îndrăznesc să nu iubească secera şi ciocanul, sigla cunoscută a comuniştilor. Are obiecţii faţă de UE, fără să le numească, reclamă România la Bruxelles, iar partidele democratice sunt demonizate. A refuzat să se întâlnească la Chişinău cu preşedintele georgian, Mihail Şaakaşvili, după ce în trecut condamnase comportamentul Georgiei faţă de Rusia. Voronin a reuşit să îşi păstreze imunitatea parlamentară şi se află primul pe lista electorală a PC. Pentru comunişti miza electorală de duminică este revanşa, ei repetând constant că la 7 aprilie 2009 le-a fost furată victoria.
La începutul campaniei, Voronin striga „hoţii”, acum susţine că după scrutin vor avea loc represalii. Anunţa că are informaţii că scrutinul parlamentar din 28 noiembrie va fi fraudat de actuala putere şi „unicul lucru care poate salva această situaţie este reacţia Strasburgului. Vom cere să fie trimişi cât mai mulţi observatori”.
