Motto: "Autoritatile de resort au hotarat sa fie trimisi preoti devotati transformarilor comuniste din tara pentru ocuparea posturilor vacante din parohiile romanesti din strainatate."
(din Planul de munca pe 1968 al
Ambasadei romane de la Washington)
Este un adevar mai putin cunoscut astazi faptul ca numeroasele comunitati ale exilului romanesc dinaintea ultimului razboi s-au dezvoltat armonios in jurul unor parohii, preponderent ortodoxe, in care preotul constituia un element important de coeziune si romanism. Numeroase publicatii ale vremii, arhivele diplomatice si alte arhive consfiintesc rolul jucat de parohiile romane pentru unitatea comunitatilor romanesti din SUA, Canada, Franta si din alte tari occidentale. Sa ne amintim rolul istoric al bisericii ortodoxe romane din rue Jean de Beauvais – Paris, proprietate a statului roman din sec. 19, sau "Buna Vestire" – Montreal, infiintata de bucovineni in 1919, sau "Sfanta Treime" – Philadelphia etc., pentru a aprecia – pe linia consecintelor ulterioare – dimensiunile zdrobitoare ale dezastrului cauzat comunitatilor noastre din strainatate de complicitatea patriarhilor Iustinian, Iustin si Teoctist la planurile de antrenare a Bisericii in politica de dezbinare spirituala din exil. Rapoartele anuale ale principalelor noastre ambasade din Occident contineau permanent un capitol privind cultele, subliniind contributia importanta a unor preoti trimisi in "misiunea de combatere a anticomunismului", notand participarea preotilor locali la receptiile diplomatice, organizand curierat diplomatic pentru nevoile unor parohii "curate" etc. Toate aceste practici au dezbinat durabil comunitatile romanesti, fiind numeroase cazurile de scandaluri, remarcate de presa straina, intre preotii trimisi de Patriarhie si cei care se dovedeau intransigenti in pastrarea principiilor anticomuniste. Asa s-a intamplat, de exemplu, la Paris unde, in anii ’70, presa franceza a semnalat o adevarata agresare a ambasadorului C. Flitan, care incerca sa participe la slujba religioasa de la biserica din Jean de Beauvais vizand inlocuirea preotului Vasile Boldeanu cu un preot trimis din Bucuresti, sau la Montreal, unde venerabilul parinte Petre Popescu de la Biserica "Buna Vestire" a fost agresat violent pentru pozitia sa riguroasa de respingere a regimului comunist, in timp ce preotul Patriarhiei avertiza inchizitorial din amvon ca "sustinatorii minciunii ca in Romania se demoleaza biserici sunt dusmani ai tarii noastre" – afirmatie din 1989!
Mai-marii Ortodoxiei romanesti, supusi presiunilor PCR si Securitatii, poarta – in mare parte – vina pentru deteriorarea climatului, nu numai spiritual, al romanilor din diaspora; aceasta situatie a continuat si dupa 1990, neexistand nici o tentativa serioasa de reconsiderare radicala a pozitiilor Patriarhiei in aceasta directie. Am asteptat, de pilda, sa-l auzim pe Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu, cum isi apreciaza deceniul de activitate in SUA, mai ales ca ambasadorul vremii scria in tara: "O data cu venirea in 1965 a preotului Anania Bartolomeu, situatia relatiilor cu preotii de aici s-a ameliorat, dovedindu-se serios, capabil, energic, devotat prefacerilor revolutionare din tara", iar ministerul il atentiona pe ambasador ca in viitor rapoartele sale pe probleme religioase sa fie avizate de preotul Anania…
Asemenea exemple, din pacate, sunt numeroase, dovedind dimensiunile raului adus comunitatilor noastre din exil de o ierarhie bisericeasca, care, sovaielnica, a esuat uneori, sub rigorile nemiloase ale vremurilor de la pozitia si indatoririle care-i revin pe plan moral si spiritual. Este evident ca BOR a ratat momentul 1990 pentru o reformare profunda a structurilor sale ierarhice, asa cum prefigureaza si dezvaluirile recente ale CNSAS.
Acum, insa, Sfantul Sinod are posibilitatea istorica de a se delimita net de trecutul comunist, dar si de tentatiile politicianiste recente, care nu sunt recomandabile, distantandu-se si de noii "ctitori" zgomotosi de biserici manati de interese meschine, electoraliste, alegand un Patriarh relativ tanar, care, indeplinind toate criteriile canonice, sa fie credibil, nesantajabil, hotarat sa reorganizeze fericit structurile bisericii noastre ortodoxe, in spirit ecumenic, tolerant cu credinciosii greco-catolici.
