Belgradul l-a intampinat cu raceala, ieri, pe trimisul special al ONU, Martti Ahtisaari, venit sa inmaneze autoritatilor sarbe planul sau pentru viitorul statut al regiunii Kosovo – ultimul dosar ramas in suspensie dupa dezmembrarea Iugoslaviei. Oponent al oricarei forme de independenta a provinciei, premierul sarb Voislav Kostunita a refuzat sa-l intalneasca pe emisar, care a fost primit totusi de presedintele Boris Tadici. Cei doi s-au fotografiat in tacere, apoi au discutat pret de o ora. Fara rezultat, caci si Tadici si-a exprimat impotrivirea fata de un Kosovo independent. De la Belgrad, trimisul ONU s-a deplasat la Pristina, unde a prezentat planul si liderilor kosovari. “Pozitiile partilor sunt extrem de fixe… Le mai dam o sansa” luna aceasta, a declarat Ahtisaari, referindu-se la negocierile programate la Viena, intre 12 si 23 februarie. Desi UE insista pentru “un compromis realist”, ambele parti se tem de plan: unii de prea multa independenta, altii de prea putina. Pentru a preveni eventuale violente, trupele KFOR au intarit masurile de securitate in regiune. Potrivit planului, Kosovo va dispune de Constitutie, imn si drapel national. Va avea acces la institutiile si organizatiile internationale. Spre nemultumirea albanezilor, documentul prevede, in numele multietnicitatii, sa acorde celor 100.000 sarbi ramasi in Kosovo o larga autonomie si sa aiba politie si justitie proprii. Planul va fi transmis in martie secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, apoi dezbatut de Consiliul de Securitate. Rusia a avertizat insa din start ca se va opune prin veto oricarei rezolutii ONU care ar fi “inacceptabila” pentru Serbia.
O regiune saraca, dar disputata
Cu o suprafata de 10.877 kilometri patrati (cat doua treimi din Dobrogea), regiunea Kosovo este populata de circa doua milioane de locuitori, din care 88% sunt albanezi (dintre acestia doar 10% sunt crestini catolici, restul fiind musulmani), 8% – sarbi ortodocsi, iar 4% – alte nationalitati (turci, tigani, sarbi islamizati). Este provincia cea mai saraca din fosta Iugoslavie. Kosovo era inima regatului medieval sarb. In 1389, infrangerea sarbilor la Kosovo Polje in fata otomanilor deschide acestora din urma calea dominatiei asupra Balcanilor, ce va dura 500 de ani. In 1974, Tito acorda provinciei autonomie in cadrul Serbiei, statut suprimat insa de Slobodan Milosevici in 1989. In 1991, kosovarii isi proclama, prin referendum, independenta, iar anul urmator aleg un “parlament” si un “presedinte”, in persoana lui Ibrahim Rugova (decedat in 2006). Din 1997, formatiunea militara albaneza UCK lanseaza actiuni de gherila impotriva armatei si politiei sarbe. Milosevici raspunde cu o campanie de purificare etnica soldata cu mii de morti si exodul a peste jumatate de milion de albanezi kosovari. In martie 1999, bombardamentele NATO constrang regimul Milosevici sa sune retragerea din Kosovo. Belgradul pierde controlul efectiv asupra provinciei, pusa de atunci sub tutela comuna a ONU si NATO (care desfasoara acolo trupele KFOR cu un efectiv de 17.000 de militari).
