» O buna parte din crescatorii de melci din Romania s-au unit, cu doi ani in urma, punand bazele unei cooperative agricole, dupa model japonez.
» Pentru a-si asigura desfacerea productiei, estimata la 5.000 de tone de melci pe an, cei 213 fermieri care s-au asociat au decis construirea unei fabrici de prelucrare a carnii de melc.
» Semipreparatele astfel obtinute sunt destinate exportului, in principal in Italia si Franta. Cererea de carne de melc ajunge pe piata din Paris la 14.000 de tone, in ajunul marilor sarbatori de peste an.
Robotul ne intampina chiar la intrarea in hala de productie. Bariera nu poate fi trecuta decat cu o conditie. Este exact ca in basmele in care trebuie mai intai sa raspunzi la o ghicitoare, pentru ca altfel balaurul nu te lasa sa intri in regat. Numai ca aici, unde am ajuns noi, nu e un regat, ci o comuna de la poalele Bucegilor. Suntem in comuna Teliu din judetul Brasov, situata la vreo 30 ckilometri de resedinta judetului, pe drumul spre Targu Secuiesc. Robotul de la intrare ne obliga sa ne spalam pe maini. Dar nu oricum, ci dupa un ritual anume: exista senzori care ne dau apa, sapun, pe urma din nou apa; trebuie sa apropiem mainile de anumite orificii, ca sa curga apa si sapunul. La final, alti senzori ne scaneaza mainile, sa vada daca suntem curati ca lacrima. Totul e bine, asa ca se aprinde un beculet verde si bariera se ridica. Nu trebuie uitat totusi un lucru, la fel de important. Ne-am imbracat fiecare intr-un "costum de cosmonaut", cum l-au botezat gazdele, ca sa avem acces intr-un mediu aseptic. E o salopeta alba, facuta dintr-un material special. Avem si bonetica pe cap. Plus niste pungi in care ne "imbracam" pantofii. Asa se intra in fabrica de preparare a carnii de melc. O cladire din metal si sticla, intinsa pe 1.700 de metri patrati.
Cooperativa in stil japonez
Fabrica a fost inaugurata la inceputul acestui an. Investitorii se asteapta ca abia peste cateva luni sa ajunga la capacitatea maxima de procesare, ceea ce inseamna cinci tone de carne pe zi. Povestea acestei intreprinderi se bazeaza pe conceptul cooperativei agricole. Numai ca presedintele societatii, Marcel Macris, tine sa precizeze ca nu e vorba de vreo organizare de tip comunist, ci de o cooperativa facuta dupa model japonez. Asta inseamna ca toti cei care fac parte din aceasta structura au cate un vot in Adunarea Generala, indiferent de suma pe care au investit-o pentru ridicarea fabricii. Totul a inceput cu doi ani in urma. Existau la vremea aceea ferme de melci in aproape toata tara. Numai ca fiecare se descurca pe cont propriu. Asta insemna sa vinzi melcii strainilor care colindau Romania in cautare de materie prima. Desi nu exista o statistica foarte clara, se aproximeaza ca sute de tone de melci de la noi ajung in fiecare an in Franta, Italia, Germania si SUA. In strainatate, melcii sunt prelucrati si serviti dupa diverse retete, in restaurante sau magazine.
Produse ecologice
Crescatorii romani de melci au decis sa nu mai fie o mana ieftina de lucru. Asa ca o parte dintre ei si-au creat propriul sistem, incepand cu productia, continuand cu prelucrarea carnii si terminand cu vanzarea produselor finite. Mai intai, in 2005, au fost puse bazele unei asociatii a fermelor din care in prezent fac parte 213 fermieri. Toate aceste ferme, raspandite in 28 de judete, au acum in total o suprafata de 100 de hectare, de unde se pot obtine in fiecare an 5.000 de tone de melci. Pasul al doilea a fost construirea fabricii, la Teliu. Nu intamplator s-a ales acest loc, in conditiile in care judetul Brasov e fruntas pe tara la numarul fermelor de profil.
Investitia a fost de 2,5 milioane de euro, din care 650.000 de euro au fost stransi de la fermieri, iar restul banilor au fost obtinuti dintr-un credit. Tot acest sistem este ecologic, de la ferme pana la fabrica. Cine vrea sa-si faca o ferma ecologica de crestere a melcilor trebuie mai intai sa dovedeasca faptul ca in ultimii trei ani nu s-a cultivat nimic pe acel pamant si nu s-au pus acolo ingrasaminte chimice. Analiza solului poate atesta acest fapt. Apoi e vorba de hrana pentru melci, care inseamna doar legume obtinute fara un aport chimic. "Am primit aviz de productie ecologica de la EcoCert International, o firma de certificare recunoscuta pe plan mondial", ne-a spus seful societatii cooperatiste.
"Costume de cosmonaut"
Interiorul fabricii seamana cu o farmacie. Totul e alb. Pana si oamenii care lucreaza aici sunt imbracati in alb. Poarta aceleasi "costume de cosmonaut" pe care le-am primit si noi. Regulile sunt foarte stricte. Fiecare muncitor trece dimineata pe la dusuri si, dupa ce s-a spalat, se imbraca in hainele de lucru. Cei care au intrat aici se rup total de exterior in timpul serviciului. Angajatii iau masa intr-o sala special amenajata, iar mancarea le este adusa in recipiente sigilate. Daca acum sunt numai 30 de muncitori, numarul lor va ajunge la 110 pana la sfarsitul acestui an. Procesul de productie este organizat, la randul sau, dupa reguli stricte.
Fabrica are propriile camioane, dotate cu instalatii frigorifice, care aduc melcii de la fermele din intreaga tara. Urmeaza un ciclu de productie prin care gasteropodele sunt eviscerate si separate de cochilie, apoi fierte timp de trei ore, dupa care ajung in diverse forme de ambalare, congelate sau in conserve, in borcane, cutii ori pungi. La poarta fabricii, pretul unui kilogram de carne ambalata este de 22 de euro. Tariful urca pana la 45 de euro pe kilogram daca ne referim la un produs special, si anume pateul de melc.
Investitie mica, profit mare
Se poate spune ca tara noastra are deja o adevarata "industrie a melcului", mai ales ca exista inca doua fabrici, la Sibiu si Hateg. Treaba pare, la prima vedere, banoasa, cel putin in privinta fermelor. Iata doar cateva argumente in acest sens, asa cum ni le-a prezentat seful fabricii din Teliu. Investitia pentru un hectar ocupat cu gasteropode se ridica la 10.000 de euro, dar in final se pot scoate 115.000 de euro de pe aceeasi suprafata, dupa ce ai vandut cateva tone bune de "incochiliati". Producatorul vinde un kilogram de melci vii cu trei euro. E pretul pe care fabrica il plateste – pret la nivel mondial, dupa cum ni se spune. De notat aici ca un kilogram de produs finit se obtine din cinci kilograme de melci vii. si asta in conditiile in care numai o mica parte din corpul "cotobelcului" e comestibila, mai precis talpa, cea cu care se taraste. E zona musculoasa din corpul melcului. Dar crescatorul are nevoie si de rabdare, pentru ca profitul din afacerea sa nu vine imediat. Melcul ajunge la maturitate in doi ani si jumatate. Abia atunci poate fi valorificat. "Randamentul minim e de zece ori fata de ce-ai investit", sustine Marcel Macris.
Festivalul melcului
Se stie ca romanii nu mananca melci in prezent. Piata autohtona e aproape moarta, asa ca toata productia de la Teliu se duce la export. Marfa de aici va ajunge mai ales in Franta si Italia, unde sunt cei mai multi consumatori. De exemplu, cererea de asemenea produse ajunge, in Paris, la 14.000 de tone, in ajunul marilor sarbatori de peste an. Cunoscatorii spun ca mica vietate are carnea la fel de buna ca a pestelui, fiind recomandata persoanelor care tin regim alimentar, dar si celor care sufera de ulcer. Daca romanii nu agreeaza acum melcii, asta nu inseamna ca n-au mancat niciodata asa ceva. Dimpotriva, melcul ajungea deseori in oalele taranilor de la Dunare sau ale celor din Moldova, in perioada interbelica. Pe atunci era mancarea saracului.
Gasteropodele erau fierte, apoi prajite si mancate cu usturoi. Nu se stie de ce, in anii ‘50, melcul a disparut brusc din meniul nostru. Bucataria romaneasca e cat se poate de bogata. Se face supa de melc, se pot prepara salam si carnaciori, plus alte feluri de mancare: melc pe varza, melc cu smantana si mirodenii sau gulas de melc. Toate bunatatile astea au fost servite chiar in localitatea brasoveana, luna trecuta, cu ocazia primei editii a Festivalului Melcului. Salamul si carnatii de melc nu se fac la scara industriala, pentru ca ar fi prea scumpe, iar comenzi nu prea sunt pentru asemenea delicatese. "Numai la festival am facut toate acele bunatati, pentru ca lumea sa vada cate feluri de mancare se pot prepara din carnea de melc", ne explica presedintele.
» Traditie de 2.000 de ani
Omul si gasteropodele sunt "prieteni" de peste 2.000 de ani. Stramosii nostri, romanii, mancau moluste, pe care le cresteau in ferme, numite coclarii, inconjurate de canale cu apa, iar "cavalerii cu apartamentul in spinare" erau hraniti chiar si cu lapte, ca sa aiba carnea mai gustoasa. Revenind la zilele noastre, am observat ca sefii fabricii din Teliu sunt optimisti cu privire la viitorul afacerii lor. Fermele de productie merg bine, comenzile din strainatate curg fara incetare. Asa ca in bucatariile de peste mari si tari vor ajunge de acum incolo nu numai melci culesi din iarba, ci si specialitatile din Carpati, precum "Melc à la Roumanie". Daca va intereseaza, reteta e simpla. Se iau 100 de bucati, se adauga 50 de grame de usturoi, 30 de grame de sare, bors sau zeama de varza si boia de ardei iute. Pofta buna!
