S-ar zice ca ori de cate ori Traian Basescu face o gafa, guvernul iese la rampa cu masuri menite a-i reduce din puteri. La scurt timp dupa ce presedintele ii riposta unei jurnaliste ca "vin direct la tine la birou sa o facem", premierul anunta decizia guvernului privind o serie de modificari "pentru a se asigura de impartialitatea comisiei" prezidentiale dedicate analizei "sesizarilor cu privire la savarsirea unei infractiuni in exercitiul functiei de catre membrii guvernului".
Cu putine saptamani in urma, Tudor Chiuariu isi proclama intentia modificarii Constitutiei pentru a numi procurorii si a-si subordona inspectorii CSM tocmai in ziua in care presedintele se dovedea preocupat de alte chestiuni: s-a dus, zelos, in Piata Universitatii spre a face o baie in caldura trupurilor si sufletelor multimii adulatoare, oferindu-le, concomitent, adversarilor prilejul sa-i strice show-ul. Cu nimic mai prejos, Emil Constantinescu a decis, cu acelasi prilej, ca pentru Tariceanu merita preluat, fie si temporar, rolul jucat odinioara de Dan Iosif pentru Ion Iliescu – cel al luptatorului de strada.
Ce-si va fi imaginat presedintele ca poate castiga cu acel teatru al absurdului? Promisese un raport de activitate trimestrial, nu o sindrofie de un penibil rar, pe acorduri de muzica populara. In plus, si-a permis sa intarzie la intalnirea cu cetatenii – in viziunea majoritatii cu peste o luna de zile, dupa spusele domniei sale cu peste doua ore. A trebuit sa mai descopere ca unii oameni nemultumiti de prestatia sa politica – respectiv contrademonstrantii aflati de cealalta parte a baricadei – au continuat sa-l huiduie si dupa populistul indemn, adresat fortelor de ordine, de a indeparta gardurile ofensatoare.
Momentul a fost unul dintre cele mai nedemne ale presedintiei sale si, ce-i mai rau, de care ramane unic responsabil, cu toate ca naduful pare a se fi revarsat asupra lui Vasile Blaga, caruia i s-a imputat a nu fi organizat evenimentul pe masura. Daca Blaga merita culpabilizat in vreun fel, atunci exclusiv pentru faptul de a nu fi reusit sa-i scoata din cap presedintelui ideea unui asemenea show dezolant.
Traian Basescu ar fi bine sfatuit sa-si observe principalul adversar cu o acuitate sporita: conduita lui Calin Popescu Tariceanu macar este demna unui om de stat. Luna trecuta, premierul va fi reusit sa mai stranga si ceva capital politic, avand grija sa fie in centrul atentiei atunci cand anunta, la Frankfurt, deal-ul cu Ford. La Craiova – oras cu un somaj de aproape 14% si care, gratie concernului american, are acum perspectiva a mii de locuri noi de munca – peste 40.000 de oameni iesisera, in aceasta primavara, in strada pentru a-si exprima sustinerea fata de presedintele suspendat. Ar mai iesi, oare, la fel de multi si in prezent?
In loc sa fie preocupat de spectacole in Piata Universitatii, presedintele ar fi cugetat mai bine la soarta procurorilor DNA care prin activitatile lor independente contribuie la dezideratul crearii unui sistem de justitie degrevat de amestecuri din sfera politica sau orice alte sfere. Pana la urma, acesti procurori risca infinit mai mult ca Basescu. Trebuia, ca atare, sa dea dovada de cumpatare si circumspectie pentru a nu le da, din nou, apa la moara oponentilor. Manipularea media este intensa, retele corupte recurg la toata gama formelor ei spre a convinge publicul ca politica a ajuns un spectacol derizoriu – doar-doar oamenii se vor considera in cele din urma de-a dreptul norocosi a nu fi chemati la vot decat o data la patru ani, rastimpul nefiind defel recomandabil pentru initiative sau interventii civice, ci exclusiv pentru a sta acasa, evident in fata micului ecran, spre a urmari jocurile alesilor.
Exista, in prezent, pericolul resemnarii electoratului. Pana si cei sceptici la adresa domnilor Tariceanu, Patriciu, Voiculescu etc. pot ajunge, intr-un final, sa accepte autoritatea, rolul sau ponderea acestora strict pe motivul "virtutii" lor de a fi persoane instarite si influente. O parte din electorat va cauta si gasi pretexte pentru a-i sustine in pofida unor trasaturi percepute drept dezagreabile. Dorinta de calm politic, de minima aplecare a responsabililor asupra unor planuri concrete, coerente dedicate reducerii, fie si minime, a decalajului dintre privilegiati si muritorii de rand creste pe zi ce trece. Iar cu iesiri la fel de neinspirate precum cele recente, Basescu nu poate decat augmenta sentimentul popular al infrangerii suferite in fata oligarhiei. Ar fi bine consiliat sa dezvolte o tactica solida si sa renunte la improvizatii si lipsa de disciplina – ele sunt absolut prejudiciabile atunci cand lupii ii dau tarcoale din ce in ce mai des. z
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
